SUNT ZIMBRU! DA’S PE MOARTE!

     Pentru că nu s-a inventat, încă, mașina de tuns pepeni și de malaxat miezul lor, nici n-o să vedem păpădia sub denumirea autohtonă, aia cu găina și posteriorul ei, din cauza culturismului verbal cu care suntem tratați. Vreau să spicuițez nițel despre lumea celor care, des, cuvântă, dar nu spun decât prostii. Iar noi, culmea antropofagiei, dăm din cap precum pelicanul și ne mâncăm între noi. Nesățioasele cuvântări ale oamenilor noștri politici, din care curg balele dorinței de putere și avere, încep să semene cu cascada Niagara, după ce-a secat: nu au consistență și sunt chiar oribil de transparente, de li se văd elasticul și perii de pe piept.

            Ca de obicei, aștept obișnuita întrebare – Ce dracu’ vrei să spui, Ariciule? Că alambicul e mai puțin alambicat decât cuvintele tale pline de ciudă și invidie?

            Sila  pe care am enunțat-o cu multă vreme-n urmă, nu numai că n-a trecut, dar s-a transformat în Vezuviu – câtă capacitate îți trebuie, să suporți toate inepțiile gonflabile, ale unor mafioți și cocalari politici? Mașina sus - pomenită, aia, pentru pepeni, e nimic pe lângă manevrele viermuinde din această campanie electorală, în care candidații nu spun, deocamdată, ceva! Sau, dacă spun, sunt tăieței cu lapte, frecați c-un picior de lemn! Încep să cred că cele campanii electro-teatrale, n-au alt scop decât obișnuita distragere a atenției de la problemele importante, cum ar fi: datoria externă, datoria internă, tratată cu Enterol, de unde să se mai ia bani pentru speciile pe cale de apariție, cum ar fi pensiile speciale, sau începerea noului an școlar, unde sperăm să-i vedem, la deschidere și închidere, pe aleșii noștri! Ah! nu! nu sunt singurele probleme importante – mai e multe, și cea mai grețoasă e cea că nu știm ce porcării ne mai așteaptă! Nu știu cum se face, dar mă simt de parcă stau în baie, pe tron, și consum micul dejun direct de la sursă. Nu e trecut în programul de guvernare că nimeni nu va mai flămânzi pe-aici? Uite că se poate!

            Dacă eram pe vremea năvălirilor barbare, fugeam în pădure și dădeam foc la scaieți! Prea moderna istorie contemporană și prezentă nu pomenește, însă, nimic, de refugierea în poiana cu cioate, nici de bărbile puse de popoarele migratoare în concediu și nici de ciulinii Bărăganului! Apropos! noi mai avem Bărăgan, că n-am mai auzit de el, de dinainte de ‘89? Da! Deltă, mai avem pe alocuri, să avem unde ne refugia noi, pelicanii cu gușa subțire, când ne-om trezi călare pe hârleț și cu scroafa moartă-n coteț!

            Deci, ce chiloții lui Stan Pățitu! mai putem face cu T-recții noștri politici? Pare-mi-se că ăștia joacă, în continuare, după piesa scrisă de mână străină, unde actorii sunt proști-dispuși și răi-intenționați! Nu văd în spațiul miorlăitic vreun castravete murat, să vrea să ne scoată din ...! Lipsind dorința și putoarea, o să rămânem în stadiul de celenterate? Păi, să vedem: merge agricultura, și-atât! Stadiul involutiv al investițiiilor nu crează nici măcar un sufleu de prosperitate, meseriașii, au plecat, populația activă a devenit inactivă, pensionarii se grăbesc către alte locuri mai senine, copii, se nasc din doi, în doi, cu minus!

        Dar nu asta e problema – teoria haosului, după cum merg treburile pe-aici, va trebui restructurată, fiind depășită. Dacă cineva își închipuie că un reviriment brusc, ne va scoate din hazna, e tălâmb – orice redresare ne va costa multe și noi compromisuri și cedări! Mopul va fi floare de colț, pe lângă cei care vor trebui să guverneze! Iar cu ăștia care sunt acum cocoțați în scaune, slabă speranță că vom avea, când vom fi total în găleată, vreo urmă de detergent, să ne clătim obrazul.

Dureros e că nu există nicio altă alternativă – muscocii ăștia, care bâzăie pe unde pot, fac doar galerie la sinuciderea lentă a guvernanților. N-au nici idei și nici nu ajung la un con-sex, așa că mergem mai departe cu stupizenia. Repet – tactica schimbărilor pe ultima sută de km, nu mai este valabilă, pentru că s-au făcut gradual numai prostii, nu și contramăsuri!

Nu mă pricep eu la din astea, dar dacă toată lumea își dă cu  părerea, ce! eu mai prost? 

Numai că mă simt incomfortabil – norișorul pe care stau seamănă a tornadă! Și dacă mă prinde pe-afară, cum sunt ai noștri, săritori, tare mi-e că cad cu fundu-ntrun țăruș!

Ziceam ceva de zimbru? Ei! mă automăciuleam și eu –sunt doar un bou obișnuit, înhămat la jug neputinței noastre! Arici? cine e arici? Fugi , dom’le, de-aici, eu nu știu decât de bici! Și de plici! greu la deal, cu zimbrii mici!

P.S. Ați auzit și voi, de pensii speciale pentru zimbri? Mă "bag" și eu!