SIGUR - N-AM GREȘIT ȚARA?

    Sigur n-am greșit țara în care să ne-am născut? Pentru un naționalist ca mine, să spun asta, e mai mult decât durere, e nebunie curată! N-am suferit, niciodată, lozincărimea ultimilor 30 de ani, gen “ Vreau o nară, ca afară!” Cum m-a apucat pântecăraia, auzind “ Nu ne vindem țara!” Care tot s-a vândut, la uncie, bucată sau kilogram, grație mâncătorilor de îngrășământ natural!

            

          Azi mi-a ajuns  cuțitul la ciolan - de multă vreme am evitat contactul cu sistemul românesc de sănătate, preferând să mă leg la cap, unde nu mă doare, să pustiesc rafturile farmaciilor, fără intervenția sfătoasă, a vreunui medic, și să mă tratez cum pot, ignorând problema capului! Știu! o să spuneți că nu-i sănătos să te trotilezi singur, băbește, când ești un viguros, și tomnatic, asigurat, dar vă asigur că m-am simțit mult mai bine după ceaiul de gălbenele și dulceața de pelin, decât după un sertar de chestii cu denumiri pompoase și medicamentoase, care m-au lecuit de unele și m-au îmbulinat, cu altele.

        Simțind o chemare de la dumnezeu, adicătelea respirând agale, m-am dus la medicul de familie, unde am fost întâmpinat de mereu aceeși pacienți, care, pesemne, fie sunt pensionari, fie nu muncesc nicăieri. Asta s-a întâmplat vinerea trecută, nu mergeau două episoade din aceeași telenovelă, în aceeași zi, sigur acum eram un asigurat decedat! N-am stat prea mult, doar o oră jumătate, mulțumind Cerului, că a dat cu FACEBOOK-ul, peste noi, trece timpul mai ușor, și înjuri mai puțin, când îți aștepți rândul. Nu știu ce cretin a spus că, odată cu Ceaușescu, s-a terminat și cu cozile, știu cel puțin 15 locuri unde îți pierzi timpul cu succes, la o coadă banală! Că de-aia n-are ursul, coadă, cine dracu’ să stea c-un urs, la coadă?

            Deci, azi a urmat episodul următor, când m-am dus să fac analizele: ultimele făcute, conform contractului cu Casa de Nesănătate, au fost anual, acum 2 ani! Ca să scap de nevroze medicoase, ceva analize am executat prin forțe proprii: le-am plătit sau mi-am tăiat câte ceva, să-mi iau, singur, niște sânge! De data asta, am optat, și nouat, pentru analizele decontate de stat, să nu mai zică cineva că-s fudul și evit să stau la rândul lumii! Pesemne că ceaiul de goji de aseară, avea și ceva mătrăgună, altfel nu-mi explic cum de mi-am închipuit că, dacă fac pipi la borcănel și nu mănânc, mă vede doamne-doamnele și-mi fac analizele când vor mușchii mei. Eroare – când am întrebat cum e treaba cu țânțarul anofel, care ia sânge, dama de la recepție m-a trimis 10 metri garduri, mai încolo, la laborator, ea n-avea treabă cu urina și circulația limfatică. Acolo am așteptat să - mi vină alt rând, timp în care toți suferinzii din unitate se uitau urât, unii, la alții, abia așteptând să sară vreun malefic, peste rând. Când am ajuns să-mi spun of-ul, am tăcut, am dat doar trimiterea, făcându-mi cruce, cu limba, pe cerul gurii – poate ....! Nu m-a auzit cine trebuia, mi-am făcut cruce, degeaba – am fost programat peste o lună! M-a mai înviorat faptul că eu păream întreg, față de ăla dinaintea mea, care avusese noroc, câștigase, față de mine, două zile! Asta, cred, din cauză că nu mai rezistă până atunci, părea un zombi mușcat de musca țețe. M-am întrebat – de ce oi fi eu, prostul, asigurat, dacă voi afla că mor, după ce mă-ngroapă? Cum adică - îmi trece boala, până capătă ăștia, fonduri, din banii mei? Zic și eu – dacă dau, de pomană, bani, la stat, de ce n-au, la fiecare clinică, și-un set de coșciuge, de rezervă, pentru cazurile speciale? Costă mult mai puțin decât să te tratezi!

În – păcat cu oamenii din țara asta, mi-am spus că sunt un mofturos, pot să aștept – am așteptat en’șpe ani, să vină 1989, am așteptat 30 de ani, să moară mâțul, în coteț,  fără să se schimbe ceva, mai pot aștepta o lună, să văd dacă mor sau trăiesc! Deși…!

Renunțând la variantă analizelor imediate,(că doar  n-oi crăpa de ciudă!), m-am dus să-mi fac o radiografie la foale, că  semăn cu fratele lu’ ăla de respira greu, dar nu era Vader, ci tuberculos! Amintindu-mi pe unde am circulat, tot în scopul ăsta, anul trecut, m-am dus direct la sursă, nu fără a descoperi că s-a schimbat ceva în policlinică, dar nu stilul! Ce mai, e minunat – ca să te iradieze azi, trebuie să vii de ieri, că să pleci mâine! Pentru că, unde te filmează pe interior, m-a trimis 50 de metri, să mă înregistrez! Cred că au acum mai multe înregistrări cu mine, pe camerele de supraveghere, decât cu plămânii mei! L-aș întreba pe nenea, sau pe tanti, care a făcut organizarea, de ce nu sunt toate, puse, una, lângă alta, nici să nu deschizi ușa, ca să dai ochii cu mătușa? După ce mi s-a dat o bucată de hîrtie, pesemne ruptă dintrun notes uzat, pe care scria cine e fraierul, CNP-ul fraierului și un număr la Loto, m-am întors la camera de vizionat plămâni, unde, după ce m-am dezbrăcat, m-a luat cu frig, de la fereastra deschisă! Au ăștia, la spital, o boală - trebuie să fie cel puțin un geam deschis sau spart, să intre curentul și să sperie microbii! Sau să faci “ o rază” și să faci pneumonie, ca să ajungi să călărești, în ceruri, și alte raze! După aceea, m-au trimis tot la ușa dinainte, să aștept rezultatul! Mi-am petrecut timpul urmărind programul de sănătate de pe circuitul interior, prilej cu care am aflat că iepurii degeaba mănâncă morcovi, că tot chiori, sunt, crema solară n-are niciun efect, cu excepția prețului, că nu trebuie să citești ce efecte au pastilele, ci să urmărești efectele adverse, ca să ai ce să spui la spovedanie! Și multe, altele, dintre care și care sunt obligațiile asiguraților, parcă Legea 46/2003! Nu și drepturile, cu stângi, cu tot!

Nu pot să nu remarc că personalul medical este mai politicos astăzi, decât anul trecut! Nu se mai uită, ca la leu, când dai să bagi mânuța-n buzunar, dar, de frecat menta și ridichea, parcă mai sunt reminiscențe. O tanti târa mop-ul în sens invers acelor de ceasornic, ghivecele de la flori semănau, unele, cu ghiveciul din meniu, iar mersul languros, încă mai întorceau privirile, chit că aparținea unui pachiderm maculin! După ceva mai mult de-o oră, mi-am primit rezultatul, după ce terminasem de vizionat programul și de răspuns la întrebarea – ce se făceau, dacă nu eram doar eu, ci vreo 200 de plămânoși?

Le-am mulțumit, în gând, tuturor guvernelor care ne-au făcut sănătoși, de puțim, și, mai ales, că au mărit salariile și ca fiecare cameră de la biroul administrativ, să aibă propria instalație de climatizare! Tușesc puțin mai rar, dar nu scuip din plăcere!

Și mi-am amintit că, acum 32 de ani, m-a pălit o criză de gastrită, la Anvers – 15 minute , mai târziu, eram întrun taxi cu pilot automat, dus la o clinică particulară, care ținea de societatea de asigurări de care aparțineam. Unde am stat 5 minute, cu moaca strâmbă și cu junghiuri în burtă, să mă vadă un medic și să mă trimită, cu un alt taxi, la altă clinică. Mai mult au durat drumurile, decât consultațiile, iar analizele le-au făcut legându-mă de-o masă, cum e și pe la noi, acum, de ne leagă, de nici nasul nu mi-l puteam mișca! Doar că mi le-au dat în următoarele 10 minute, cu taxi-ul așteptându-mă afară. Pe ceas, toată povestea a durat, cu tot cu drumurile prin ditamai orașul, 2 ore! La nici 3 ore, de când m-a pălit primul sughiț, nu mai simțeam decât o ușoară jenă! A doua zi, m-a vizitat medicul, să vadă dacă mai respir! Ei, bine! respiram, și încă bine! Răuvoitorii or să zică – așa e cu clinicile particulare, că-s pe bani! Bun-bun! vreau și eu, pe bani, dar nu plimbat de la Ana, la Caiafa! Și să nu mai dau bani, la milogi și îmbuibați, umblu cu sacoșa de bani, după mine, doar să nu mor nespovedit!

De aia întreb, ca prostul – e sigur că că n-am greșit țara? Că nu-i, săraca, vinovată, doar oamenii din ea au bolunzât, că nu mai judecă normal și omenește! Și eu o să mor, de moftureală!... cine să-mi dea socoteală?