SPOVEDANIA

- Părinte! am venit să mă spovedesc!

- Ai venit cu inima curată sau cu ea, prefăcută?

- Am vrut s-o curăț, dar mi s-a stricat mașina de spălat! Oricum, nu mai pot, mă înghesuie păcatele, așa că trebuie să dau păcatele astea, pe gușă, altfel mă sufoc! Primește-mă, cu iertăciune, și ascultă-mă pe mine, păcătosul!

- Bine, fiule, o să te ascult și o să-ți iert păcatele! Că Domnul e milostiv și iartă oița care vine la păstor, blândă și cuminte! Și, dacă ai venit la spovedanie, normal că te voi ajuta în numele Lui! Omul care vine, de se spovedește, e întâmpinat cu smerenie și bunătate, nu cu ură și ceartă!

- Da’ nu m-am spovedit niciodată, așa că lista e lungă și e rost de așteptat! Dacă crezi că nu ai răbdare, mai bine plec și vin altă dată!

-Nu-ți face griji, fiule, nu mai e nimeni după tine, ai tot timpul. Și să nu uiți că sunt aici să te ascult cu răbdare și înțelegere, doar o faci pe banii tăi...! scuze! pe liniștea ta.

- Părinte, când aveam 4 ani, m-am uitat pe gaura cheii și i-am văzut pe mama și pe tata, cum jucau lapte gros! Știi, jocul ăla, de care nu mai știe niciun copil azi!

- Lasă că nu-i păcatul așa grav! Și eu eram curios, când eram mic! Și mie mi-a plăcut gaura cheii!

- Așa a zis și mama, când i-am mărturisit păcatul. Și mi-a zis că, din păcate, așa s-a trezit cu niște păcătoși ca mine și ca frate-meu! Și știa ce făcusem, m-am dezechilbrat și m-am sprijinit cu fața, de ușă, de mi-a rămas gaura cheii, vânătaie la ochi. Mama avea simțul observației foarte dezvoltat!

-Treci mai departe! Uite, iau buretele ăsta și șterg păcatul.

- Am violat o curcă! Aoleu, te-ai înverzit!

- Ce-ai violat?

- Pe curca aia de Violeta! De fapt, nu știu dacă n-a fost invers!

- Se șterge păcatul! Nu ăla e buzunarul pentru păcătoși!

- Am furat părinte, de-am stins! Vezi, părinte, că te enervezi! Ce, mata n-ai furat-o niciodată? Am furat un stingător, să sting focul la mașina unui fraier, care se uita ca prostu-n găleată, fără să miște, barem, din urechi!

-Țțți-aaam spuus – eu sunt aici să te împac cu îngerul tău păzitor, așa că nuuu măăă eneervez! (printre dinți) Dă-i bice mai repede cu spovedania, că răcește puiul cu mujdei și sare preoteasa-n sus!

- Păi! nu-i post? Gata! gata! nu mai întind coarda! Văd că n-ai răbdare, așa c-o s-o iau pe scurtătură – mă gândesc să omor pe cineva!

- (Preotul, să facă explozie!) - Nu-i bine, fiule! nu-i bine, e păcat mare! Mai că-mi vine să te dau cu capul de pereți, când aud ce-ți trece prin dovleac!

- Și cum rămâne cu iertarea și cu răbdarea?

- Ce poate fi așa grav, de te paște gândurile Necuratului în așa hal?

- Dumneata, dacă te-ar înșela nevasta, ce-ai face?

- I-aș frige o mamă de bătaie, soră cu Moartea! Și i-aș rupe picioarele lui ăla care le desface pe-ale ei!

- Și cum rămâne cu răbdarea și iertarea?

- Dă-le dracului! că doar n-oi fi așa prost, să-și bată cineva joc de mine!

- Atunci, părințele, pregătește-ți cocoașa, că muierii i-am umflat botul și i-am pus trei coaste-n ghips! Dacă nu-ți uitai potcapul, sub scaun, în dormitorul meu, aseară, când te-am fugărit prin grădină cu furca, mai că nu aveam azi de ce să mă spovedesc! Nu înainte de a mă spovedi coanei preotese și de a obține iertarea păcatelor!