Aseară m-am uitat la STAREA NAȚIEI! Ce le zice băiatul ăsta, să te crucești
și să te mucești, nu altceva! Serios, după umila mea părere, are mult curaj!
Prea mult, pentru vremurile asta! Jos cu pălăria, la cum le spune! Doar că
umilul Arici nu e chiar întotdeauna de acord cu tot ce spune și asta nu din
cauză că n-are banii lui Dragoș Pătraru, ci pentru e democrație și a fi de
acord 100%, cu totul, e cretinism curat! Nu! nu am dat în patima lui Gigi
Contra, ci doar n-aș fi pe aceeași lungime de undă cu alții!
Ca să gândim la fel, ar
trebui să dormim în același coteț, să ne spălăm la același jgheab, să vorbim la
același telefon, exact aceleași minute, să bem aceeași apă și să mâncăm...
aceeași mâncare! Plus: etc, etc, etc! Să fii în opoziție, e simplu – noi, românii, avem gena criticii, mai puțin,
măsura ei! Știți ce mă surprinde? Că pot fi critic 100%, în 100% timp! Fără să se schimbe vreo
lingură de borș dat pe nas, fără pauze de masă și fără rezultat! Mișcare care
seamănă cu munca la negru, doar că poți da de dracu’,
nu de …!
Ca să se schimbe ceva,
nene Pătraru, nu trebuie să ne lăsăm copiii să se uite-n ochii noștri și să se
ridice împotriva a orice, ci trebuie să pornim din interior, spre
exterior - ia hai să ne uităm în suflețulul nostru! Pentru că s-ar putea să
facem pe domniile noastre, dacă ne-am privi cu obiectivitate! Și dacă ne-am
coaliza, cum am ajunge? De unul singur, doar Starea Nației, te recuperează!
Vă mai amintiți de
magazinul spart, unde hoții nu au fost prinși? În schimb, proprietarul s-a ales
cu marfa furată, c-o amendă pentru că nu avea sistem de alarmă, plus timpul
pierdut cu declarații și inventar? Dar de păgubașul care s-a dus la poliție,
cu înregistrarea video și i s-a spus că agresorul nu poate fi identificat, că
înregistrarea nu constituie probă și că agresorul Ionel, cunoscut de toată
lumea ca drogat notoriu, nu se știe, cine e? De găsitorul de portmoneu, ăla
care a fost reținut o zi la poliție, să dea declarații cum a găsit el, traista
fără bani, ce știți? De martorul care s-a ales cu dosar penal, pentru că a
refuzat să depună mărturie împotriva unui psihopat, pe care, de 5 ani, n-a
reușit justiția să-l bage la bulău sau la nebuni? Cum? ați uitat de senatorul
care s-a mirat că legile sunt proaste, când propria semnătură figura la finalul
actului normativ, în Monitorul Oficial? De jurnalistul care a ucis oameni, pe
șosea, și n-are nici măcar bunul simț să bage capu-n pământ? Ah! de multe,
altele, de nu ajung trei tomuri și-un sul de hârtie igienică!
Îmi amintesc de o
întâmplare de pe vremea când eram adolescent – veneam spre casă, cu “cel mai bun prieten“ al meu, pe malul Cacainei, prin spatele cinematografului.
În fața noastră, doi indivizi mergeau, discutând. La un
moment dat, unul dintre ei, numai ceafă și gât, îi arde celuilalt un pumn, de
nu-și găsea individul, picioarele! Cum, pe atunci, mai credeam în cavalerism,
am dat să sar, să-l apăr pe împleticit, dar mîna fermă a “celui
mai bun prieten”, m-a oprit:
- Nu te băga! Din spatele cinematografului a ieșit încă un gât-gros, și,
împreună cu primul agresor, l-au pocnit pe uluit, de l-au înnebunit, sub ochii
noștri! După care l-au lăsat lat și-au plecat!
Ați simțit vreodată gustul
de rahat, după o asemenea treabă, la care te simți neputincios și mizerabil?
Ei! n-a fost atunci ultima dată, treptat, m-am obișnuit cu gustul! Friend-ul
meu m-a atenționat că nu-i bine să te
bagi în ciorba altuia, că-ți faci dușmani, și asta, fără să știi dacă nu cumva
ăla cu încasatul, o merita! Peste câțiva ani, friend-ul se va face că nu mă mai cunoaște, sub
prezumpția că oi fi făcut ceva nasol, deși n-avea date despre subiect! Dar
despre astea, am mai pomenit!
Așa ajungem la starea noastră, foarte comună
cu starea nației – comportamentul nostru de azi nu diferă cu mult de Cuaternar, Epoca Bronzului, epoca fanariotă și cea a socialismului utopico - sinistru, care
s-a transformat în capitalism de tufă și de peșteră! Ceea ce ne domină nu este
indiferența, că de aia suntem critici, ofuscați pe viață, ci ...FRICA! Frica
animalică, cu furnicături în ombilic și-n labele care ne conduc, cu tăcerile
noastre rușinoase și rușinate, cu groaza de a nu fi înțeleși, ci ostracizați! Nu
se mai practică stâlpul infamiei, nici tăvălitul prin smoală și pene, ca n-avem
smoală și nici pene, avem înlocuitori la ele! Numai înlocuitori la frică,
n-avem! Pedepsele astea sunt perimate, e mai ușor să spurci pe cineva în
massmedia sau pe rețelele de socializare! Și nu comunismul ne-a făcut să ne dăm
în gât, unii pe alții, dacă nu mă înșel, era o chestie mai prolific, pe la
naziști!
FRICA! Cui nu-i este
frică, e deja în țintirim! Cu frica, nene Pătrarule, cu frica zilei de mâine,
trebuie să ne batem! Pentru că, trebuie să fim corecți! Frica ne domină, pentru
că trăim în lumea stăpânită de frică! Nu mai putem s-o identificăm, ni s-a
băgat sub piele și nu mai există tratament! E mai mare decât pe vremea
inchiziției sau a lagărelor naziste. Pentru că, de ambalat, ne-am ambalat-o
singuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu