IEPURE VERSUS VRĂJITOARE!

Iepurele, marele coțcar

Se sătură să fie grădinar!

Sătul de morcovi și țelină salcie,

Se hotărâ să fac-o mare nebunie,

Destinul să și-l schimbe peste noapte!

Așa că și trecu la fapte!

Trezit cu noaptea-n cap, zurliul

Porni Loganul cu scrâșnet, ca diliul

Și alergă în grabă către vrăjitoare!

Ce-o fi zăcut în capul lui, măi frățioare?

Babornița, cu chipul de mumie,

Tocmai ungea spanac pe o lipie,

Când urecheatul năvăli ca uraganul!

A zăpăcit, de tot, atât motanul

Precum și cioara, cătrănită de-atâta frăsuială!

Babonțului nu prea-i venea la socoteală

Să opereze, fără de chiuretă,

Destinul iepurelui desprins din operetă!

Dar, insistent și băgăreț din fire,

Acesta se jură că n-are-n lume asemuire!

Dar îi lipsește look-ul  mai fățos,

O coadă rezonabilă! Și un obraz mai gros!

De ce se miră lumea că-l vede ogârjit?

Așa c-ar vrea să fie un...IEPURE ALTOIT!

De! Fiecare cu dorința lui măreață!

Bătrâna vrăjitoare își râse sub mustață

Și îi făcu pe plac  lui Fugărilă!

Îl răsuci și îl lucră în silă,

Dar, în final, ieși un lucru rar -

Îl transformă pe iepure-n... MĂGAR!

Fălos era acuma urecheatul!

Părea că este rudă taman cu împăratul!

O singură nemulțumire-avea-

El, în picioare, mereu, urechile-și călca!

Odată cu orgoliul răsuflat și fals!

Așa că,  de cum s-a angajat la vals

Săriră după el mulțimi de fiare

Și, ca să scape de lacomele ghiare,

Dădu să fugă, după stilul lui cel vechi!

Dar se-mpiedică, îndată, de... urechi!

Și-așa ajunse, repede, o cină!

Morala;

Părerea noastră nu este cea mai fină -

Mai bine e să fii un iepure fugar,

Decât s-ajungi, din egoism,... MARE MĂGAR!