ÎNTOARCEREA LUI ROBINSON CRU-SOIA!

Cârciuma era plină cu telenauţi şi ţuicofili, când uşa s-a deschis şi a intrat străinul! După port, nu părea de prin părţile alea, dar cum nu era unul în local, să semene cu altul, doar chipul său atrăgea atenţia - părea cunoscut, figura de rechin mai fusese văzută prin împrejurimi!

 Cu un zâmbet de caid pe mufă, străinul părea de-al casei, mai mult, era prea de-al casei!

-Băi,Cristi!  Ce-i cu faţa asta de dos la tine? se răsti la unul dintre cheflii, care făcu ochii cât ceapa adultă.

- Ce, mă, nu mă recunoşti? continuă tirul pe Cristi, care, dintrodată, făcu faţa bovină a unuia care intră în concursul "Boul cu Juvăţ"! Acesta dădu din cap, semn că i-a intrat o muscă-n ureche, aşa că străinul, ca să evită ciomăgeala ce se reflecta în ochii numitului, îl lămuri iute şi la timp:

 -Sunt eu, Roberto, zis Robinson! Fratele tău de cruce!

Cristi Turmentatul boldi ochii, neînţelegând ceva din toată aiureală celuilalt! Singurul Robert pe care-l cunoscuse vreodată, dispăruse acum 15 ani, în condiţii necunoscute, de atunci, îl uitaseră şi pietrele! Iar individul necunoscut nu semăna deloc cu fratele său de cruce, ce fusese un grăsunel căruia în tremurau şuncile, când se făcea că aleargă! Mai mult, ăla era un adormitul naibii, dacă se aşeza lângă coteţul porcului, acolo adormea, se simţea în mediul lui, oriunde îl puneai culcat! Ca să nu pice de mătreaţa prostului, se prefăcu că Da! recunoaşte omul:

-Bine, măi Robi, pe unde făcăleţul lui taică-tu ai umblat, că te-a dat măta dispărut?

- Ei! E povestea serioasă, e multe de spus! Mai ştii cum visam să mergem într-o insulă pustie, cum a păţit fraierul de Robinson Crusoe?  Ei, bine, eu am ajuns acolo!

Urechile din jurul lui se făcură pâlnie, nimeni nu mai auzise aşa năzdrăvănie! Şi cum avea destui ascultători, proaspătul venit începu să povestească:

-După cum ştiţi, era ziua mea de naştere şi primisem cadou  o saltea gonflu-abilă, pentru stat pe apă! După ce am băgat în mine 8 cârnaţi serioşi, am umflat salteaua şi am pus-o pe apă, după salcia mare, după care m-am urcat pe ea şi am adormit! Nu ştiu cât am dormit, dar m-am trezit în mijlocul oceanului, plutind ca o coajă  de nucă!

Gurile căscate din jurul lui  l-au convins că e ascultat cu ambele urechi, aşa că a continuat:

-Şi uite aşa, am ajuns pe o insulă pustie! Unde le aveam pe toate la îndemână, numai să întinzi laba şi să culegi! Nu ca la mama acasă, unde mă trezeam de dimineaţă, să dau la porci, iar la prânz, mâncam pe câmp borş de fasole, după care iar la coasă! Era coasa mai mare decât mine cu juma de metru, mi se părea Everestul! Pe insulă era ca afară, mai bine ca la noi, dormeam toată ziua, că era cald, de ţi se  scurgeau creierii-n bocanci!  Mâncam numai ecologic, direct din copac, mă băteam în bâte cu maimuţele alea afurisite, care mă prindeau noaptea şi mă cafteau! Până ne-am obişnuit unii cu alţii, deveniserăm veterani pe insulă! Ba, chiar le simt lipsa, nu erau oameni răi, maimuţoii ăia! Mai rău a fost până când m-am obişnuit cu gândacii şi şobolanii, noroc că, din ăştia, aveam şi-aici, eram obişnuit cu ei! Bine că nu erau şerpi sau tarantule, atunci să vezi bulangeală!

-Şi cam ce-ai mâncat pe-acolo? îndrăzni să-l intrerupă un tinerel, despre care Robinson nu ştia cine e, probabil era în scutece, la data dispariţiei sale.

-Fructe şi legume, direct din copac, n-am zis? Netratate chimic şi cu viermi solizi în ele! Mai găseam şi nişte căcăreze de capre, că erau nişte capre la bucătărie, pardon, la munte! Singurul lucru care nu era bun deloc, era că nu aveam cu cine să vorbesc, nu cunoşteam limba! Mai apoi, mi-am făcut destui prieteni dintre locuitorii insulei, aşa că, atunci când au plecat, m-au condus până la poartă, ăăăh! până la plută, să fie siguri că am plecat! Odată, a venit cu o barcă şi unul negru, cred că era hornar, aşa cum i s-a întâmplat lui Robinson Crusoe, cu Vineri! Numai că n-a stat mult, cică sforăiam prea tare, s-a mutat pe altă insulă! L-am botezat Duminică, vinerea e cu postul, nu mai vroiam să aud de posturi şi ocupanţi de posturi! Dar dacă a plecat, ca tot românul, m-am descurcat cum am ştiut şi eu! Aşa au trecut anii şi, în singurătate, mi-am ispăşit toate păcatele! Uitaţi-vă, băi rogojinarilor, sunt numai fibră şi cerebel, nu ca voi, galbeni, de graşi!

Aş fi putut trăi acolo mult mai mult, dar au venit unii cu un vapor  şi m-au luat de-acolo! Şi azi mi se pare că am trăit un vis frumos, ăla în care nu ai grijă de nimic şi toate îţi vin la picioare!  Mama s-a bucurat că mă vede, dar a zis să mă duc unde şi-a înţărcat mutu iapa! Dacă ştiţi pe unde e locul, spuneţi-mi şi mie, mi-e dor să călătoresc, după 15 ani  singur pe o insulă pustie!

Nici nu termină bine ce avea de spus, şi de grupul adunat, se apropie un tip dezlânat şi buricos, care-l smulse din transă:

-Hai, bătrâne, c-a venit diligenţa! Ne uşchim degrabă, până nu se prind prietenarii că am trecut pe-aici! Ce tot prosteai lumea, cu poveştile tale? Iar cu insula ta pustie şi cu căcărezele? De ce nu le spui că ai stat la bulău, în trei state, pentru furt armat, tentativă de umor şi viol în grup?

-Lasă, mă, oamenii să viseze!   Că tot îşi închipuie că afară e raiul pe pământ,  de ce să le stric distracţia?!?

Abia după plecarea celor doi, un beţiv care adormise la începutul istoriei cu insula pustie, ridică capul şi întrebă trupa mofluză:

-Şi unde zicea că-i insula aia, că m-aş duce şi eu la trai pe vătrai?