Zilnic trecem pe lângă multe care ar trebui să ne sară-n
ochi, dar noi nu avem ochi să sară-n sus, decât pentru propriile persoane sau
cei dragi nouă! Şi aici am îndoieli!
De exemplu, cît de important e să-ţi hrăneşti animăluţul
de companie la timp! Neavând gură să vorbească, ci doar să hămăie, miaune,
chirăi sau grohăi, nici nu pot să iasă în stradă, în chip demonstrativ, se mulţumesc, cum facem şi noi, să te urmărescă cu priviri triste, semn că eşti măgar! Dar, cum n-au
alţi măgari mai buni, trebuie să te
suporte aşa, măgar şi nesimţit!
Florile au şi ele of-ul lor - trebuie să le dai, barem,
apă la timp, fără să le umfli factura prea tare! Nu mai vorbim că le trebuie condiţiile de la mama lor, fără
de care se ofilesc şi mor cu înjurături pe buze, pardon! pe frunze!
Este foarte important să le copileşti, (nu ştiu dacă e
corect termenul, oricum, tot un drac este), adică trebuie să le cureţi de ce e
uscat sau în curs de uscare! Pe lângă aspectul estetic al operaţiunii, mai este
şi aspectul necesar, acela de a îndepărta ceea ce nu este util, ceea ce consumă
degeaba, fără folos! E dureros, când faci asta, dar este foarte benefic pentru
plantă, consumul inutil este redirecţionat către noua generaţie, care trebuie
să crească mare şi înfloritoare, că de aia e floare! Operaţiunea trebuie
efectuată cu regularitate, dacă nu zilnic, barem la cîteva zile, altfel
năpădesc mărăcinii şi scaieţii şi nu mai poţi scăpa de ei! Cu cîtâ tenacitate se agaţă câte o buruiană,
şi creşte mare şi făloasă, mult mai repede decât biata ta floare, tinzând să
sufoce tot în jur, inclusiv să-ţi ia lumina ochilor! Dacă nu eşti atent, te
trezeşti cu casa plină de bălării, nu mai poţi scăpa de ele, au, al naibii!
multe progenituri duşmănoase, cărora le fată mintea doar prostii!
Spre deosebire de
noi, oamenii, asupra lor poţi interveni - câte substanţe chimice otrăvitoare nu sunt acum, le găseşti şi-n fructele şi legumele proaspete! Nu trebuie să cauţi
departe! Faceţi un experiment sinucigaş - ia turnaţi la rădăcina unei flori, pe
care aveţi boală! o băutură răcoritoare mai mult sau mai puţin celebră! Dar să
vă gândiţi bine pe cine vreţi să omorâţi, alta, mama, nu mai face! Poate aşa
veţi înţelege de ce le place doar apa, nu şi alte lichide, cum ar fi ţuica de
cazan ,(nu din fructe!) vinul din butuci, berea cu apă din Dunăre sau Whischi
din alcool rafinat!
Frumuseţea florilor nu poate fi completată nici de
farduri, nici de creme, nici de masaj thailandez, nici de show-uri televizate!
E adevărat! există substanţe care le dau energie, aspect lucios, comercial, dar pe astea nu le cer ele, s-au născut simple, să încânte sufletul, fără suplimentare!
Acolo unde există marfa respectivă - suflet! Ciudat, dar până şi ciulinii sunt
frumoşi, atât cât timp nu cer măriri de salariu, taxă de mediu, target sau, pur
şi simplu, nu agaţă pe nimeni de turul pantalonilor, noua atracţie turistică a
secolului, mai ceva decât turul României!
Gata cu florile! Florile noastre din suflete sunt cam
ofilite, ar trebui să facem curăţenie, să punem altele, noi! Nu-mi pot închipui
cum ar fi ca cele de mai sus, să fie aplicabile şi la oameni! Când vezi că s-a
uscat, jap! rupi uscăciunea! Cum dă semne că are apucături de bălărie, rupi
frunza! Sau o smulgi din rădăcină, să nu mai iasă! N-are decât să iasă alta,
dai cu ierbicid, regulat! Sau regulat, cu ierbicid! Cum zăreşti ceva nelalocul lui, de exemplu, apucături
de scaiete rapace, bagi foarfeca şi amputezi!
Numai că, la noi, oamenii, e frumos exteriorul, şi uscat,
interiorul! N-ai cum să retezi răul de la rădăcină, omorul nu e permis! Cel mai
frumos vis – să poţi curăţa sur-plusul sau sur-minusul, fără să ucizi
planta!
Ar trebui să începem cu noi înşine - azi un pic, mâine un
pic, sper să nu lăsăm nimic! Dar să rămănă un pic frumos! Să aruncăm tot ce ne
urâţeşte şi ne face antipatici, dacă nu, mortali! Să nu mai semănăm cu plantele
carnivore, digerându-ne reciproc! Sunt destule animale care practică sportul
ăsta, nu mai trebuie şi contribuţia personală!
Spre deosebire de bietele flori, care trebuie să suporte
acţiunile mediului încon-înjurător! noi putem să ne deplasăm şi să ne apărăm,
doar că trebuie să ne mobilizăm! Pe lumea asta nu suntem doar noi şi copii
noştri, mai sunt şi alte orătănii, care, la rîndul lor, au copii! Ei, bine! cu
ochii la copii noştri şi la ceafa pe gratar, uităm să ne uităm la îngrăşământul
altora, ai căror copii produc doar... îngrăşământ!
Uupss! am început să mă cred (încă) om, eu, biet arici
rătăcit într-o lume a aricilor! Vedeţi! Facem ce facem şi tot pe-a noastră o
ţinem, tot pe aia cu EU ŞI LUMEA MEA! Lumea plină de îngrăşământ natural! De aia nu mai suntem atenţi cum creşte o
floare, cum trec anotimpurile (nu ce gătim de sărbători!), cum pute apa la
robinet! Cum trece timpul şi noi, tot cu ale noastre!
Simt că, de prea multă salivă aruncată de sus, am surplus
de apă şi încep să putrezesc! Ca şi florile! Nu-i de mirare c-am ajuns arici, nu floare, e
singura modalitate de ţine departe de tine toţi dăunătorii! Numai că, stingher sub
ţepi, ajungi să te sufoci! Vreţi să vă povestesc ce rădăcini sănătoase au
ăştia,... scaieţii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu