joi, 26 octombrie 2017

NE DĂM CU-VÂNTUL! (POEZIE DIURETICĂ PENTRU COPII NĂZDRĂVANI)

Jur cu mâna pe oliţă
Că mă duc la grădiniţă!
Şi când mare o să fiu,
Jur  s-ajung mare chefliu!
Eu îmi dau cuvîntul azi
Că din pat, buni, de cazi,
Am să fiu toiag de babă,
Ăla, de ţinut în labă,
Să te sprijin de gărduţ,
Când vei cade din căruţ!
Şi mai dau cuvânt că stau
Când l-oi vede pe bau-bau,
Să-l invit la lăptărie
Unde frate să îmi fie!
Că şi mama vrea bau-bau,
Ea, cu tata, treabă n-au!
El e obosit că vita
Şi mai dă şi  cu copita,
Când îl trag de cordeluţă!
În rest, treaba e bunuţă!
Eu sunt mică şi arzoaică!
Mama spune că-s zmeoaică!
Nu-nţeleg ce tot îmi spune!
Că eu cred că toate-s bune!
E grele cuvintele,
Când te doare dintele!
Eu simt mica şi codoşă
Semen, clar, cu o brioşă!
Dar când o s-ajung măreaţă
O să scap şi de mătreaţă!
Nu-i aşa că ştiu cuvinte
Multe, pentru un copil cuminte?
Mândră e familia mea
Şi mă cred, deja, o stea!
Fac şi casting, momentan
N-am oliţă, am borcan!
Şi îmi dau, acum, cuvântul
Că mai repede ca vântul,
Mare o să fiu, ca mămica
Când o strică lingurica!
Că eu vânturi dau din greu
Şi-o să vă iubesc mereu!

Concluzie:
Atenţie, că suntem ascultaţi!
Şi nu doar de copii isteţi şi derutaţi!
Cuvintele ating cam rău şi ele,
Când ies rapid din carii şi măsele!
Şi  cu averi nu  prea ne-au pricopsit!
Măcar cuvânt s-avem, într-un sfârşit!


Niciun comentariu: