marți, 10 octombrie 2017

ŢARA LUI TEMBELICĂ!

Pe-aici e ţara  lui neneaTembelică,
Unde nimic nu iese, nimic nu se ridică!
Unde, în loc de parcuri, se-nalţă o moschee,
Şi unde, în  cascade, nu-i apă , ci uree!

Din munţii îmbrăcaţi în verde, ies balauri,
Din ape curgătoare, ies insule de lauri,
Din cetina de brad, ţâşnesc lozinci,
Cu care Tembelică ne-ncalţă în opinci!
           
Mari amatori de  posturi mici, vacante,
Noi admirăm tot soiul de amante!
Căci Tembelică are mult succes
Când are-n minte numai interes!

Iar lui îi plac şi nimfele gumate,
Cu mult alai, în posturi aşezate!
Îi plac lingăii şi-obediente curci,
Îi plac doar cei ce-l pupă!...unde-s muci!

Lui Tembelică îi place vodculiţa,
Dar mult mai mult, să-i crească puşculiţa!
El, tonul des a dat mai mult la încălţaţi
Băieţi cu carte, dar  şi banali rataţi!

Băiat deştept, luat-a tot caimacul!
Lipsit de seu, s-a prefăcut, săracul!
E plină ţara lui, de munţi de sare,
Dar mult mai mulţi, sunt munţii de dosare!

În ţara lui Tembelică nu cresc cocotieri,
Se moare-n sărăcie, pe munţi auriferi!
Se tot importă carne de babuin şi iac!
Doar asta poate linge orice tembel sărac!

Atrofiat e gustul acru, spre cultură,
E mai comod să creşti - banală murătură!
Lui Tembelică îi place  clar - obscurul!
Aşa că toate-i ies precum...săpunul DURU!

Numai în astă ţară cresc meri pitici în casă!
Iar vacile mănâncă doar mămăligă arsă!
Autostrăzile sunt super, ... pe hârtie!
Şi ce n-am eu, îţi jur că-ţi dau şi ţie!

La noi sunt codri verzi, de brad pictat
Pe care Tembelică în lume i-a plasat!
Iar stâlpii, în mijloc de şosea rămân!
Aşa o fi în minte, de ancestral român!

Lui Tembelică nu-i place la spital!
Că l-a făcut în pripă, şi-i poate fi fatal!
Mai bine îşi ia viruşii cu el, peste hotare!
Că altceva nu  mai are, din ţară, ce să care!

În ţara sus-numită, prea multe, n-au rămas!
Decât cuvinte false şi poftă de taifas!
O ţară fără oameni! Şi oamenii rămaşi,
Nu mai au mult nici ei, şi o să facă paşi!

Căci Tembelică a mai făcut prostia
Să-şi lase la butoane, întreagă dinastia!
Şi iată cum s-a ajuns departe! Utopia
Se pare că-i făloasă şi-o cheamă România!

Nu căutăm departe, îi ştim  pe vinovaţi!
Privim într-o oglindă şi ne iubim ca fraţi!
Ne întrebăm - cum oare, noi toţi, la o adică,
Făcurăm dintr-o ţară, hazna, lui Tembelică?!?

Mai e, totuşi, speranţă, că vom avea urmaşi,
Lei opintiţi la treabă, nu simpli tăuraşi!
Ce nu se vor opri şi nu vor şti de frică,
Să nu rămână urmă! din nenea Tembelică!




Niciun comentariu: