CE NAŞPA E SĂ FII INFLUENŢABIL!

     Adi are o problemă, de când era mic - este influenţabil! După ce a stat o vară la bunici, unde toată lumea salută pe toată lumea, odată evadat din lumea satului pierdut printre dealuri, a revenit în şomoiogul  de exemplare umane, ce compun eman-ciripitul mediu urban! Bineînţeles, rămas cu mintea în spaţiul rural, a început să dea săru’ mâna la toţi trecătorii, cum proceda la ţară, până l-au prins şi l-au legat, după care i-au explicat că mai bine scuipă o gumă de mestecat în poşeta unei bătrâne, decât să repete faza!

    Pe la vreo 7 ani, pleacă cu tătâne-său, cu trenul, la Bucureşti! Tăică-său, după un obicei năstruşnic al pământului, îi spune:

       -Ştii, pentru că e prima oară când megi cu trenul, trebuie să iei o piatră-n gură!

Adi nu comentează, a recepţionat mesajul, dar ceva îi spune că nu e-n regulă! Aşa că pândeşte, când tatăl se duce să cumpere bilete, şi colecţionează o piatră, pe care o plasează-n gură! Până la destinaţie, nu prea comunică cu exteriorul, nici cu civilizaţiile extraterestre.

În Gara de Nord, taică-său observă abcesul fiului ascultător şi-l întreabă dacă l-a tras curentul! Adi spune că nu! Numai că nu a înţeles dacă piatra se ţine-n gură, până la urcarea în tren, sau până la capătul liniei! Aşa că a preferat s-o ţină până la Bucureşti! Bine că n-a găsit una mai mare, gen bordură!

Asta seamănă cu vizita la nişte prieteni de-ai părinţilor, pe când avea 5 ani! Gazdele avea şi ele un băiat, dar care avea vreo 16 ani, era ditamai malacul! Care individ a văzut cum micul musafir pândea de după un colţ, nişte vrăbii, cu un pietroi în mână. Pasămite, ieşise la vânătoare de zburătoare mici, cu puf şi pene! După jumătate de oră de pândă, avea 0 victorii şi mâinile amorţite. Băiatul gazdei, cu o mină serioasă, s-a apropiat şi i-a spus:

-Mai bine le prinzi cu metoda clasică!

Adi nu ştia nici metoda subiectivă, el vroia să prindă vrăbii, barem una, de sămânţă! A aflat de la băiatul cel deştept că cea mai bună metodă e să le pună sare pe coadă, se pare că se îngreunează coada şi nu mai pot zbura! Şi atunci, sunt mai uşor de prins!

O oră mai târziu, baiatul cel mare şi isteţ l-a găsit pe pişpirică - musafirul transpirat, strângând în pumn sare şi pândind, de ceva vreme, o vrabie grasă şi tupeistă! Hohotele de râs ale tuturor celor prezenţi l-au urmărit pe Adi până s-a făcut mare!

  Cea mai frumoasă păcăleală a luat-o de la mamă-sa, care, înnebunită de curiozitatea copilului de 3 ani, ca să nu-l lase să bage degetele-n priză, i-a spus:     

            -Adişor, să nu bagi, mamă, degetele acolo, că sunt nişte piticuţi mici, care te ciupesc şi te muşcă de degete! Rămâi fără degeţele!

            Până la 30 de ani, Adi nu a schimbat niciun bec şi nicio siguranţă, şi nu ştia de ce! Apoi, la un pahar cu amintiri, mamă-sa i-a reamintit de povestea cu piticuţii, şi atunci şi-a dat seama de unde i se trage frica de curent electric!

            Joaca de-a subconştientul inconştient a jucat un alt rol - pe la zece ani, tentaţia de a deschide un sertar încuiat, cu interdicţie maternă foarte serioasă, l-a determinat să umble acolo, după ce a descoperit unde e cheia! Astfel, după 2 zile, avea cunoşţinţe foarte serioase despre organele interne feminine, plus că ştia cu ce conţinut trebuie umplut  un irigator! Nimeni nu a aflat vreodată că era cât pe ce să se facă medic ginecolog! Mai bine nu-i spuneau că e interzis!

            Partea cea mai proastă a fost pe când avea 23 de ani şi vrăjea c-o tipă, fără gânduri prea serioase! Relaţia dura de vreun an, el era mai  mult plecat, ea, era mai mult singură! Într-o zi iese cu taică- său la o bere şi se trezeşte atacat, ce-i drept, cu blândeţe, de acesta:

            -Măi băiete!, dacă nu ai gînduri serioase cu fata aia, n-o încurca şi pe ea!

            - Dar ce-ar trebui să fac? se miră Adi.

            -Ori o iei de nevastă, ori o laşi să-şi vadă de viaţa ei!

           Ce chestie , cum de nu i-a trecut prin minte?

          În clipa doi, l-a lăsat pe tată acolo şi s-a dus s-o ceară de nevastă, aşa puternic a fost imboldul! După un an, era tată şi umbla cu familia pe drumuri, îl dăduseră afară ai lui din casă, nu se înţelegea soacra cu nora! După alt an, erau divorţaţi şi se băteau pentru pensie alimentară!   Cât de rău e să fii influenţabil!

            Odată cu vâsta,  a învăţat că trebuie să asculte numai de eu-l său interior şi exterior! Cât a fost mic şi bleg, mai  treacă - meargă!  Apoi, a ajuns mare şi prost! Numai că, într-o zi, pe când îşi crăpa capul cu rezolvarea unei probleme, s-a întâlnit cu vreo 10 persoane, toţi întrebându-l de ce are ochii ca la melc! Şi toţi s-au oferit să-i dea soluţia! Numai că nicio soluţie n-a fost la fel cu alta, lăsându-l mai prost ca niciodată! Singura soluţie, tot el a găsit-o şi a rezolvat problema! Analizând grămada de soluţii ce-i fuseseră oferite, a înţeles că fiecare om e extrem de subiectiv, şi nici nu-şi dă seama de asta! Şi atunci şi-a zis - Mai dă naibii influenţele străine, fă ca tine, dar pregăteşte-te să suporţi şi consecinţele propriei decizii!  Asta te va împiedeca să greşeşti prea mult!

PS Cu excepţia unor retuşuri, totul s-a petrecut cu adevărat, ceea ce demonstrează că ni se pot întâmpla şi lucruri din care putem învăţa - tot răul, spre bine!