La barul lui Scormelici
Nu vin oameni, vin pitici!
Că toţi oamenii drăguţi,
Au în creier, piticuţi!
Scormelici n-are răbdare
Vinde tot ce-are cătare -
Lampioane, acadele,
Şi un vin din trei surcele!
Mare negustor, parol!
Cine-l crede mototol?
Dup-o vodcă şi-o sardea
Toţi îl cred că-i CINEVA!
Scormelici, fost gestionar
A lucrat, discreţionar
Doar la ştabii comunişti,
Pe la... dive şi artişti!
Şi tot banul adunat
În ăst bar, el l-a băgat!
La el, apa-i soră bună
Iară vinul, e-o fântână!
Ţuica e atât de tare
Că te rupe la picioare
Şi faci un şpagat la sol!
Că e toată doar... alcool!
Pungile cu floricele
Cert, de casă, sunt şi ele!
Că sunt toate de menaj -
Păpuşoi, în ambalaj!
De cafea, model an-tic
E năutul cel mai şic!
Barul e plin zi şi noapte
Că servesc a lui nepoate,
Toate numai nuri şi şale!
...Cam pe gustul dumitale!
Ce nu ştiu cei muşterii,
Că jupânul, la prostii,
N-a prea vrut asociat
Poate pe- unul... trepanat!
Scormelici are un vis -
O bodegă la Paris!
Poat' să fie şi-un saivan!
Scormelici, mare golan!
Se comportă ca avarul
Vinde şi ţigări Plugarul!
Are măsurică calpă
Are şi ardei în talpă!
Însă mai lipseşte tura -
Şi-a depus candidatura
Vrea să fie ambasador!
Trage iţele cu spor,
Pentru că asta-i lipsea-
Ori o pilă! Ori proptea!
Şi cum n-a găsit portiţă,
Dă cu râtu-n grădiniţă!
Doar cu bani, fără de carte,
A ajuns el...prea departe!
Nu-i mai trebuie lui bar,
Rămăşiţă la pahar!
A ajuns un om cinstit
(Zău! că nu prea şi-a dorit!)
Că din banii de salar,
Nu mai poate fi tâlhar!
Din păcate, când să plece,
Veniră unii, să îl frece!
Erau, frate! Supăraţi
Şi cu ei, nişte mascaţi!
Scormelici n-a mai plecat!
Stă, să fie judecat!
Auzi, neamule, prostie!
Pentru vin de răgălie!
Oare pentru el, să fie?
Iat-acuma şi morala:
Dacă tot iubesc ciordeala.
Nu toţi cei ce-ajung departe,
Doar de bine au ei, parte!
Că nu au cântar la... toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu