ECONOMIE DE PIAȚĂ!

  Afurisita aia de rablă, iar și-a găsit să-și scuipe plămânii și s-o doară ficatul! Hârb, a luat-o, ca un hârb, funcționează! Luna și reparația! S-a umplut țara, de hârburi, și unii s-au făcut boieri, din hârburi! Acum, tot ăștia, vor să scoată hârburile, nu le mai trebuie, și țipă și UE, că de-aia se schimbă clima, de la poluarea cu hârburi! S-au găsit și cu pungile alea - după ce s-a umplut lumea, de pungi, de le au, unii, pe sub ochi, de  prea mult bine, le-au trecut pe biodegradabile! Numai că sunt scumpe și nu țin niciun...hârb, în ele! Poate asta e soarta hârburilor - cât trăiesc, sunt degradabiloase, apoi devin poluante și sunt înlocuite cu alte hârburi! Dă-le naibii! el, Neluțu, are o problemă – nu mai are cu ce să care cărămizi, de la demolări, că i s-a stricat tigaia pe roți!

            De vreo săptămână face naveta între service-urile auto – a luat listele de prețuri și, de atunci, are limbricii, opăriți! Din cauza cheltuielilor și-a taxelor, tarifele au crescut cât muntele Everest, nu te poți apropia, să schimbi, barem, un șurub! De unde să ia, el, purcoi de lei, să facă “trăsura”, să meargă? Noroc că are un vecin, care - și repară singur furgonul, i-a făcut o verificare  la mașină și i-a spus cam ce i-ar trebui, să facă reparația. S-a interesat de piese și i s-a albit mustața - deocamdată, n-are atâția bani, o s-o facă pe bucăți, întâi, cu ce-i urgent! Cât despre reparație, o să încerce s-o repare singurel, cum a făcut cu mașina de cusut a maică-sii! Funcționează, și-acum, deși i-a rămas, după reparație, și-un pumn de piese, care nu știe de la ce sunt. Principalul e că funcționează!

            Odată piesele luate și după ce a făcut rost de o carte tehnică rufoasă, s-a apucat de demontat. Meseriaș, cum se știa, scotea piesa, o numerota, o nota și-o punea pe folia întinsă în curte, peste care, noaptea, urma să pună o bucată de folie, să nu plouă pe piese și să le ude. Ca să nu se-ncurce, a legat câinii, în spatele casei, să nu alerge prin “atelier”, și preventiv, a sechestrat și cele 5 mâțe, în beci, să nu se hârjonească prin materialul didactic. A pus semn, la poartă, cu NOTE DISTURBE! și și-a trimis copiii, la bunici, divizându-i frățește. A păstrat-o doar pe nevastă-sa, să aibă cine să-i sufle-n ciorbă!

             O săptămână, mai târziu, a reușit să monteze la loc, ceea ce desfăcuse cu greu. Numai că rabla nu a vrut să pornească, se afla în grevă  și a refuzat colaborarea! S-a sucit, s-a-nvârtit, nimic, tăcere totală, rablamentul tăcea mâlc, nici gând să pornească! S-a enervat, i-a dat cu piciorul, în roți! Aia! Nimic!  A amenințat-o c-o bate cu vărguța, așa, pe blat, să nu audă cei de la Protecția Rablelor, că dă în tigaie, dar ticăloasa s-a încăpățânat, să nu pornească!

            După ce și-a smuls și ultimul fir din perucă, Neluțu s-a dus la văru-său, unde s-a-mbătat, de necaz! Însă i-a venit în minte că ar putea duce hârbul, la un service, că el tot n-are ce să-i facă, dar cum știa care sunt prețurile, parcă nu-i prea plăcea ideea. Optă pentru un nene, care nu avea nici firmă, nici autorizat, nu era, dar care avea multe recomandări, din partea multor prieteni de-ai lui Neluțu, că face o treabă excelentă! Nu s-a lămurit de care treabă era vorba - mică, mare?

            Pentru că platforma era scumpă, s-a gândit să facă o economie și să ducă mașina, trasă de boi, avea un vecin, de profesiune - văcar, care s-a oferit, să-l tragă până la destinație, pentru o damigeană de vin.

              A dus  hârbul așa, până în curtea meseriașului, și a lăsat-o acolo, așteptând telefonul final, când să vină să-și ia tigaia. Care telefon, n-a mai sunat! Furios că se terminase cărămida, de la demolarea aia, s-a repezit până la depanatorul sus - menționat, unde și-a gășit mașina în fața porții unui vecin de-al acestuia, cu roțile dezumflate și piesele demontate, în portbagaj. Nu era sigur că erau și toate!

  A bătut, cu pumnii, în poartă, cu bocancii, tot în poartă, a sunat la telefon, dar nu a ieșit nici măcar o bufniță sau un liliac, de parcă respectiva locație era părăsită! Nervii îi clocoteau, de se auzeau în orașul vecin, mai ales că dăduse un avans substanțial, înainte, pentru care nu primise nici măcar un scuipat cu caimac!

S-a dus la autorități și s-a plâns că, în loc de mașină, are un morman de fiare. Ai dracului șacali șpagagii! i-au cerut acte, să dovedească că a bătut palma, cu meșeriașul - de unde să aibă Neluțu, acte, că doar nu i-a dat nimeni? De fapt, nici prin cap nu i-a trecut, să ceară, pe el îl interesa reparația, să-i meargă dricul, fără cheltuială prea multă! Și nici garanția nu-l interesa, cine dă garanție, la hârburi?!?

Autoritățile i-au răspuns că nea Meserie i-a trimis la păscut – el n-a primit nimic, în curte! Că era curtea lui, face ce vrea, în ea! El nu-și repară decât mașina lui, n-are știință ce caută hârbul lui Neluțu, prin zonă, că-i plin orașul, de hârburi părăsite! A auzit că cineva ar fi lăsat “minunea” aia, acolo, dar lui nu-i place să se amestece în treburile altora. 
Nici văcarul n-a recunoscut că l-ar fi cărat cu boii lui, se pare că vinul fusesese oțetit!

Neluțu a chemat o platformă, care i-a luat și ultimii bani care-i avea, și a dus  hârbul la fier vechi. După care și-a luat bicicletă!

Singura consolare i-a venit după vreo lună, când l-a oprit vecinul meseriașului, unde-și găsise rabla, care i-a spus:

- Ce noroc, pe matale, că ai avut un hârb! A pățit-o unul cu o mașină de 30.000 de euro, care s-a zgârcit și-a venit la noi în cartier, s-o repare! Tot la mine-n poartă a găsit-o! De n-a mai avut ce face cu ea! Păi! măi oameni buni, voi nu știți că vecinul meu e frate cu...? Și că era, pe vremea Cizmarului, mecanic de întreținere la fabrica de ulei, nu reparator de vehicule? Nu mai faceți economie chiar la orice!