Pe post de falnici păcălici!
Nu trece zi, să nu ne păcălim,
Și-n puțul gol, adesea, să sărim!
Nu-i păcăleală, sau n-ar trebui să fie
Doar de vestita zi, de-ntâi Aprilie:
Sunt multe zile-n calendar
Când o luăm! Nu este nici prea clar -
Așa-i la noi, cumplita socoteală?
Sau ne-am născut, din simplă păcăleală?
Să exemplific: îți trebuie ceva,
Te păcălești crezând că ai putea
Să iei, pe gratis, smecherește, alandala,
Vre-un pui de ac! Și, gata, păcăleala -
În loc să dai un ban, să stai în față,
O iei în nas! Adesea, la mustață!
Te-ai înșelat, musiu, copilărește,
Că prețul indicat, te păcălește-
C-o etichetă, cât roata căruței,
Ai mai nimic, taman cât coada mâței!
Ai da să râzi, s-arăți - de râs, te strici,
Ca să maschezi, cât ești de păcălici!
S-a dus cel credit, doar cu buletinul,
În loc, rămas-a doar românul și suspinul-
Ce ai crezut, nenică, că-i pomană?
Ia, na de-aici, din gloria umană!
Oferta e frumoasă, cu lipici,
Făcută, special, doar pentru păcălici!
Te duci la bancă, cu sacul, să iei bani!
Și-apoi faci foamea, zeci de mii de ani!
Drept consolare, că ai un lucru-n casă,
Nu recunoști că ai luat, muțește, altă plasă!
Prima casă! Prima Veioză și Primul Dumicat -
Nici nu ghicești, în ce buleală, ai intrat!
Farafastâcul, plus prosteala, fac un bici,
Care-i scalpează serios, pe păcălici!
Nu zic - ne trebuie comfort și-agoniseală,
Dar nu din astea, dintro păcăleală!
Nu trebuie să adunăm prea mult sclipici,
Dacă apoi, ajungem păcălici!
Nu are rost, că nu-i mare scofală
Să amintesc de marea păcăleală -
Mieroasele cuvinte, pe prostan,
Îl fac credibil pe orice politician!
Căscam cea gură, la “vraja” cea banală
De parcă suntem, toți, din neamul lui Tândală!
Cum suntem, neamule! de mii de ani, aici,
Și ne-am obișnuit, să fim doar păcălici?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu