CUM E SĂ FII (ÎN) BUDDHĂ!

Buddha s-a născut în anul 556 î.e.n., într-un mic regat himalayan, într-o regiune care astăzi este pe teritoritoriul Nepalului, la granița cu India, primind numele de Siddharta. Numele de Buddha, sub care a devenit cunoscut după ce atins iluminarea, înseamnă "cel treaz”. Tânărul prinț îi uimește pe profesori și pe înțelepți prin cunoștințele sale, iar la exercițiiile fizice, călărit  și tras cu arcul, nu îl întrece nimeni. Crescând, capătă o înfățișare plăcută: subțire, cu pieptul larg, cu ochii mari, cu pielea strălucitoare și cu atitudine impunătoare. Lângă lacuri acoperite de lotuși, se lasă în voia unor delicioase contemplații. Într-o zi, Siddharta pleacă pe câmp cu tatăl său, care îi arată brazdele de pământ întoarse de plug. Tânărul prinț vede frumusețea peisajului, dar vede, de asemenea, și suferința bivolului, osteneala țăranului și moartea râmelor tăiate de brăzdar. El vede în natură, în lupta pentru viață, în legea celui mai puternic, moartea celor slabi. După întoarcere, tatăl său dă ordin ca in jurul tânărului prinț nici un spectacol să nu îi mai poată trezi din nou asemenea contemplații. Pune să se construiască trei palate în care Siddharta se va bucura de plăcerile cele mai rafinate...

Hai să nu mai lungim pelteaua - îl însoară, regele poruncește să se construiască un palat și mai somptuos decât precedentele, pentru ca prințul să guste nestingherit toate plăcerile dragostei. Pe ascuns, noaptea, meșterii sunt puși să construiască un zid în jurul acestui paradis. Regele dă ordine: tot ceea ce poate aminti boala, bătrânețea și moartea trebuie sa fie îndepărtat din calea fiului său. Nu există nici o floare ofilită, nici o frunză moartă, nici o lampă care să pâlpâie în incinta palatului... Și tot așa, până se prinde viitorul Buddha, o șterge de-acasă și belește ochii mari, la ce se-ntâmplă-n jurul lui! Se iluminează, nu ca alții, care stau, și-acum, doar în palate! Scuze! pentru cei lezați de întrerupere, dar, ca să ajung unde mă doare, trebuia să fiu mistreț! Pentru că, de - acum, vă las să faceți comparație singuri:

______________________________

            Prim-Ministrul terminase de jucat ping-pong, în fața camerelor de filmat, unde explicase că scosese țara din noroaie și o transformase în teren de pong-ping. Deși este greu să faci două treburi odată, când tu nu poți face unul singur, ca lumea, în același timp, pic de transpirație nu păta fruntea obosită de atâta citit, a Primului! Ceea ce însemna că efortul fizic nu deranja personajul, doar un efort intelectual i-ar fi provocat derapaje. Se tot chinuia, să-și aducă aminte, unde mai văzuse cum e să stai fără curent, dar nu reușea, de câțiva ani uitase și cum e să te pătezi de noroi, mergând pe stradă! Așa că uitase că mai există și străzi, ce să mai vorbim de drumuri și autostrăzi! Ceva nu mergea prea bine – tocmai ce-i parvenise informația că mai sunt oameni care nu muncesc! Cum, să muncească? Păi, la ce mai primesc ajutor social? Și pensionarii, ce mai vor, că li s-a mărit pensia? Mai vin și ăștia, afaceriștii, și se plîng că n-au cu cine să mai lucreze, și că legislația muncii  e o ciulama, din care lipsește carnea de pui! Ce nesimțiți, domn’le, să vină să se plângă! Chiar ieri a văzut cum prima vacă românească acvatică, creație a unui colectiv de politicieni, mânca mătasea-broaștei! Asta nu e realizare? Gata! nu mai trebuiesc furaje, băgăm vitele în iaz, să intre la apă! Ca toată lumea! Că și-așa nu mai plantează cineva lucernă și trifoi, că vin cormoranii și le mânâncă ca pe Pizzetti!

            De unde rău, în țara sa? Toată lumea are mașină, casă și grădină, bani în conturi, viitorul asigurat, ceas cu cuc și pretenții! (Deschide fereastra și privește afară.) Ce de furnici, acolo jos!! Nu-și fac treaba, cei cu deratizarea, dezinfecția și eradicarea! Că de-aia vin la televizor toți cârcotașii, să zică că-i mizerie în spitale! Nu-i adevărat! când și-a prins degetul în suportul de umbrelă, imediat s-a rezolvat, nu prin tăierea degetului, cum se miorlăie opoziția, că se practică-n spitale! Au adus, din Austria, niște medicamente, și s-a rezolvat! Degeaba spun adversarii, că în farmacii sunt doar substanțe cu care poți să repari anvelopa spartă! Bârfe, desigur! Tocmai ce a primit informația că spitalele sunt goale, nu mai intră niciun  cetățean, în ele! Deci, nu sunt bolnavi, toată lumea e sănătoasă! Nu ca invidioșii care spun că dangănitul clopetelor la biserici, înseamnă scăderea populației! Clopotele bat zilnic, des și serios, în cinstea mărețelor realizări ale Guvernului! Nu se moare, decât de râs! Și, dacă privești la canalele de televiziune, peste tot e numai dragoste și veselie, se râde în prosteală, cum să fie rău? (Se uită, iar, pe fereastră.) "Ce de-a furnici! trag la mierea care curge pe dealuri și câmpii! La laptele și mierea, pe care le-am adus noi! de joi, până joi! Vom câștiga detașat, la alegeri, pentru că nici nori pe cer, nu mai sunt, au plecat  să se adapteze prin alte părți, că-i prea mult bine, pe aici!" (Veni o pală de vânt năpraznic și Prim- Ministrul se trezi căzând de sus.)

        "Uite, bre! că astea nu-s furnici! Mă rog! de sus așa se văd, nu că-s oameni! Ptiu! ce pute! De unde iese mirosul ăsta de sărăcie? Îmi vine să tușesc, cam în felul când îmi vine, când mă pomenește lumea!?? Cine zice că e sărăcie în țara asta? Nu vede că sunt, peste tot, numai mașini? Și ce dacă sunt rable, rablele nu-s mașini? Că le-am dat Programul Rabla, exact pentru asta! Bine, am înțeles că totuși nu scăpăm de rable decât peste 131 de ani...! Dar mai e și Prima Casă! Că am făcut, pe hârtie, vreo 2000 de blocuri. Să scăpăm de astea, moștenire comunistă, să le avem pe ale noastre, pure!

Vai! O să întârzii la masaj și la pedichiură! Ora de călărie, n-a trecut, avem adunarea guvernului la 18.30. Tare îmi place să călăresc, dar nu mi se dă voie, decât cu mesaj scris! Cum intru înapoi, înăuntru? că nu știu cine a ridicat zidurile astea așa înalte! Să nu se vadă în interior, sau să nu vadă interiorul, posteriorul? O să meditez asupra problemei, abia după ce mă dă cineva de-aici, de pe stâlp, că vine seara și trebuie să dau raportul. Auuu! m-am iluminat dintro dată, de la firele astea care nu-s izolate! Au aprins luminile, să ne mai luminăm și noi, și cum eu stau călare pe cabluri...!"