-NU VREAU, NU SE MERITĂ!

-Alo! nu mai ai de gând să ieși, că s-a împlinit sorocul? S-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: “După trei zile Mă voi scula”. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra. ...N-ai nici un gând?

- N-am chef să ies, stau, bine merci, și-aici! De ce să ies, nu vezi ce frig e? E Aprilie și zici că-i Ianuarie!

- Păi, nu-i prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară, deși diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian)?. Ai promis că ne arăți de ce ești în stare! Văd că nu mai vrei! Le-ai zis degeaba minorosiţelor: "Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei ca să meargă în Galileea şi acolo Mă vor vedea!”?

- Păi, ce i-a venit lui Toma, să vrea să vadă semnul cuielor și să pună mâna în coasta Mea, că el nu crede decât pe pipăite? Degeaba i-am zis “ Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”, el o ține pe-a lui, că nu mai învie nimeni, și nimic, în zilele astea! Îmi bat gura de pomană! M-ai zăpăcit :” Hai, învie!”.Cred că ai vrut să spui: „Hai în vie!” că numai la asta vi-e gândul! Și, de trei zile, deși l-am dat pe silențios, îmi zbârnâie telefonul, cu același mesaj! Voi nu aveți treabă, de dați toată ziua, SMS-uri? După ce m-ați lăsat să mă bată în cuie, acum vreți să înviez! Să înviu! Să ...ceva! Apropos! are vreunul dintre voi, dureri? Nu, nu de la gută! O să vă povestesc altă dată, cum e chestia cu piroanele, nu știu în care supermarket le-au găsit, da’ erau cam ruginite și mă dor rănile! Nu ies din peșteră, decât după ce fac antitetanos. Ia mai lăsați-mă, voi, cu învierea voastră, că pe voi, numai dacă vă dor dinții, ziceți că sunteți în travaliu! Auzi! bre! m-a jertfit Tatăl meu, pentru niște milogi trădători! Care vor să-i dea cu trefla, pardon! cu tifla, lui Pilat din Pont, că e cam pontos, băiatul ăsta, le are cu crucificatul! Ce te uiți așa la mine? Ce? nu crezi că m-am cam săturat să mă văd înviind, în fiecare an, în timp ce voi, oamenii, păpați mielul?  Vă vopsiți ouăle? Aud că niște candidați la europarlamentare, și le-au vopsit, strategic, tricolor! Cât despre post, numai posturi aveți în căpățână! Și voi vreți să particip la înviere! Ca ce chestie? Să mă lăsați, iar, de izbeliște? Nu vreau, frate! să înviu! Stau aici, la răcoare, până ne adunăm mai mulți! S-a dus Barabbas pân’ la București, să aducă întăriri de la Beciul Domnesc! Își face gașcă, iar Eu, rămân iar singur! Îmi iau conced, să plec la munte!

- Dar minunea? Cu peștii? Să te înfățișezi de trei ori, să credem în Înviere?

- Treceți pe conserve de pește! Zău că m-am săturat, veniți toată ziua la mine, să fac minuni! Da’ voi  de ce nu vă puneți mintea la contribuție, să vă doară, și pe voi, capul, și nu de la curent! Ăștia care au închis peștera cred că erau români, nu evrei, că au astupat-o, de s-au rupt, e un curent, de zici că bate alizeul! Eu aș ieși, nițel, pe-afară, dar dacă le vine o idee cu repetiție, și mă răstignesc din nou? Iar pe cruce? Iar sânge? Că nici sânge pentru transfuzii, nu prea mai e! Bine că nu m-au ars, că, dacă mă ardeam în România, nu găseau  un spital  de arși, pentru Fiul Domnului!

Nu ies și nu vreau să înviez! Gata! nu se merită efortul! Voi numai când ajungeți la anaghie, vreți să vin Eu, să vă preiau durerile, voi aveți gâlci! Nu zic că jertfa mea a fost în van, dar degeaba, tot a fost - n-ați învățat nimic din asta! Și, în zilele de azi, care mai crede în jertfe și în Înviere? Banul, fratelo! bănuțul! nu crucea și răstignirea, astea sunt pentru proști și pentru Mielul Domnului! Așa că, înviați voi, că Eu n-am chef! Prea le-ați trombonit pe toate!


PS E doar o glumă, nu o luați pe invers! Deși...!
Avem nevoie de foarte multe, să ne mai descrețim frunțile, suntem plini de gânduri și de patimi, încât pe percepem pe dos, pe toate! Ar putea încerca mai des, să ne privim sufletul și să ne întrebăm ce facem cu el. Ca să putem să ne bucurăm de fiecare clipă, și de fiecare picătură de ploaie, de un răsărit de soare sau de gălăgia puilor de om! De orice, chiar și de tristețile noastre, pentru că, după furtună, vine și vremea bună!
              

HRISTOS A ÎNVIAT!