Se reuniseră ca să bată lista în cuie, numai că nu aveau ciocan! După luni de dezbatere, milogeală, negociere și trăncăneală, ajunseseră la un posibil rezultat, care nu
plăcea nimănui. De fiecare dată, cineva, mai mintos și mai ofuscat că nu-și
găsește locul dorit, se opunea din rărunchi, determinând un moment de răsucire
a minților, așa că o luau, iar, de la început!
Experiența trecutelor alegeri nu valora mare telemea,
comparativ cu prezentul, deși nu era prima oară când se întâmpla așa. Numai că
acum era momentul final să se finalizeze nenorocita aia de listă, mâine fiind
termenul final de depunere. Președintele trase aer în pieptul său coclit de
aramă, își făcu, cu limba, cruce, în cerul gurii, tuși scurt și luă cuvântul,
care rămase greu:
-Mai dăm odată citire, documentului și gata! terminăm, că
mi se răcește mămăliga pe masă!
Spiritul său de glumă nu fu recepționat cum trebuie – mai
dură aproape 3 ore, până, în sfârșit, obosiră și considerară că lista e bătută
în nituri. Se salutară ceremonioși, de parcă se aflau la curtea reginei
Angliei, nu în clădirea veche, fostă casă boierească crăpătă de cutremure, și
se împrăștiară pe la cășile lor. Singurul rămas fu secretarul, care trebuia să
mai transcrie ceva, să încuie și să plece, și el.
Rămas singur, mutul secretar se trânti pe scaunul ocupat
de președinte - el fusese singurul individ care nu stătuse, o clipă,
așezat, rolul lui fiind de a fi tot
timpul în mișcare, de a asigura apa minerală, pixurile, hârtia, de a goli coșul
de gunoi și de a bate, cu o lingură, în masă, pentru temperarea asistenței,
calmarea spiritelor și asigurarea liniștii atât de necesare lucrărilor.
Cunoscut ca “Umbra Președintelui”,
nu vorbea niciodată neîntrebat,
nu comenta, nu intra în polemică nici măcar cu coșul de gunoi și nu avea opinii
politice. Era un executant perfect și un ascultător sârguincios, de aia îl și
păstraseră, chiar și după ce nu mai avură cu ce să-l plătească.
Stătu așa vreun sfert de ceas, după care strânse și plecă
și el - a doua zi, lua drumul Biroului Electoral, să ducă lista dată de Partid. Pentru că nu se găsise nimeni s-o facă, toți trebuiau, a doua zi, să fie
prezenți la muncă, chiar și pensionarii, sarcina depunerii listei, la
București, îi revenise, cu succes, doar lui!
Abia când primiră buletinele de vot, membrii marcanți ai
partidului istoric, inclusiv răposații de la începutul secolului, își dădură
pumni în cap – pe prima poziție, fruntea - frunții listei, se afla secretarul
cel mut și bleg! Deși îl căutară, să-l linșeze, nu reușiră să dea de el, decît
după alegeri! Adică atunci când mutul ajunse senator! Ce se întâmplase? Nimic! doar că rescrisese lista, punându-se
pe el, cap de listă, pe o hârtie care, cu cîteva zile înainte fusese albă ca
zăpada și cei șapte pitici, după care, pe ea, ateriză semnătura lu’
domn președinte, plecat
dintre noi, în Caraibe, în ziua când semnase ca primarul! Cei de la Centru
validaseră lista, care deveni publică și chiar păstră ceva din forma
inițială.
Secretarul se ivi, țanțoș, la partid, echipat la patru ace cu
gămălie, cravată asortată cu petele de la ficat și cu un zâmbet lătăreț pe chip:
-Salve! stimabililor! Să ne apucăm de treabă! De-acum s-a
schimbat roata - voi o să mă ascultați pe mine, destul v-am ascultat eu, pe voi!
Își înghițiră oftatul,
dracii, puii de draci, nepoții de draci și simpatizanții Iadului prezenți - nu
aveau ce să-i facă, era prea târziu! Patru ani, de-acum încolo, trebuiau să-i
suporte hachițele, indiferent de tipurile de otravă pe care le visa fiecare, că i le tornă-n apa minerală! Cazul va deveni mitologic, pentru unii, și
mitomaniac, pentru alții!
Întrebat, în particular și
în secret, de ce a făcut asta, senatorul a răspuns cu aplomb senatorial:
-Dacă nu vroia nimeni să
pună punctul pe I, mi-am zis că sunt numai potrivit pentru asta! Plus că toată
lumea fugea de răspundere, de muncă și de ascuns scheleți, în șifonier! Ce m-am
gândit eu – până când o viață tristă și amară, de sclav pe plantație? Eu, cât
am muncit pentru partidul ăsta, nu merit nici măcar o pensie specială?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu