Ah! mai nimic - să cerem, toți, IERTARE!
Dar nu din vârf de buze! Nu, ca uret!
Ci din adâncul a ce numim, noi, suflet!
De ce am face-o? Ar trebui, mai des,
Să înțelegem, ce e de mare înțeles:
Degeaba suspinăm și ne prostim,
Dacă nu judecăm profund! Nu să postim!
Ar trebui să învățăm - să facem pasul înapoi!
Să nu zădărnicim lumina, ce stăruie în noi!
Ce simplu-ar fi – greșeala-ntunecată
Ne fie, de îndată, și pe veci, iertată,
Dacă, fără orgolii, de la fiecare,
Ne-am apleca și am cerși iertare!
Să m-ascultați, ar fi cam efemer!
Dar eu pot să-ncep, în colțul meu de cer:
Îngenunchiat, tăcut, fără temei,
Iertare, aș cerși, de la părinții mei!
N-am apucat, în graba asta mare,
Să-i prind în viață și să le cer iertare!
Că, pentru toate, există-un început-
N-ar trebui să uit, mereu, că m-au crescut!
Iertare, vouă, prieteni, dragi confrați,
Dacă mai sunteți, pe mine, supărați-
Poate-am greșit, că-n lumea asta mare,
Nu sunt icoane, să avem iertare!
Să arătăm în ele, precum sfinții!
Iertați-mă, și voi, cum m-ar ierta părinții!
Copiii mei, iertare, cer și vouă!
N-am apucat, să fac o lume nouă,
În care să aveți, un loc, asigurat!
Iertare! dar nici s-o salt, n-am apucat!
Dușmanilor, le cer și lor iertare!
I-am provocat, punând pe rană, sare!
Și-n loc să-mi domolesc culoarea urii,
I-am dat prilej, să fete-n cerul gurii!
Mi-e sufletul, o rană! Și, mirare!
Mă simt mai bine, dacă cer iertare!
La toți, vă cer iertare! Am greșit:
În loc să meditez, la ce-i mai nimerit,
M-am năpustit pe zeci de coridoare,
Fără să-mi pese, dacă vreau iertare!
Nu mai țin minte, pe cine-am urgisit,
Și nu mai știu, pe cine am lovit!
Mi-e somnul, putred și obositor,
Dar n-aș dori să uit, și-apoi, să zbor,
Din viața asta, în viața viitoare,
Dacă n-am căpătat secundă, ...de iertare!
Nu credeți că mai bine-ar fi așa-
Să cerem îndurare și să putem ierta?
Dacă nu credeți asta, din oficiu,
Mai bine-ați face, și voi, un exercițiu:
Lăsați rușinea și-așezați-vă-n noroi
Ca să puteți, să vă iertați pe voi!
Iertare, vă mai cer, pentru ultima dată!
Poate greșesc și-acum! Și, Cerule, mă iartă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu