Că sunt biet român
plebeu!
Cu el, insulă, îmi ieu!
Să fiu insular, și eu!
Am un leu! Eu, cât
trăiesc,
Vreu, pe el, să-l
înmulțesc!
C-am
văzut, că când mierlesc,
Unii, tare-nebunesc!
Am un leu! La bancă, pus!
Știu că nu e de ajuns
Să-mi iau vacă, țais, de muls!
Ăsta-i gândul meu ascuns!
De la leu, cine-a plecat,
A urcat sau a picat,
Dar se pare, că-i păcat
Să îl lași însingurat!
Am un leu și sunt balcanic!
Cu atât, sunt un localnic
Cât scrumbia-n locul tainic!
Numai râtu-mi este falnic!
Am un leu, din paie moarte!
Pân’ la capăt, nu-i departe!
Că nu-mi trebuie nici carte,
Să halesc doar alterate!
Am idei, de-un leu-bucata!
Că tare! m-a bătut tata
Să mă duc, să fac armata!
Iar eu, i-am făcut bucata!
Dar îmi vine, sub băscuță -
Cu un leu, îmi iau măsuță,
Mă sui, mândru, în căruță,
Cat în târg, o cămăruță,
Te belesc, pe mătăluță,
Să-mi fac bani, de o căsuță,
Și-mi dau foc, la validuță,
C-am o minte, cam micuță!
Și-uite-așa, c-un leu și-o floare,
Trec în viața viitoare,
Unde nu duc în spinare
Nici idee călătoare,
Nici pustiu, nici mahalale,
Doar o oală cu sarmale,
Și-un pahar, din cea licoare
Care-ți place și matale!
C-așa-i viața omului,
În patina timpului -
Dulceața pământului,
Alergatul vântului,
Frumusețea cântului,
Nu-s de-un leu și nu au pui,
Când te uiți la cer, și sui,
Vrând pomana porcului!
Dar, cu mintea mea, de-un leu,
Mânii, eu, pe Dumnezeu,
Dacă umblu teleleu,
Mă prefac, că nu sunt eu,
Că nu sunt român, ci zeu!
Vreu valută, nu de-un leu,
Mă dau mare, că sunt zmeu!
Și nu cred că e-un păcat,
De-am uitat, de unde-am plecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu