Când am cunoscut-o, era în liceu! Haioasă, vocală, nestăpânită, ușor deplasată! Simpatică, la urma-urmei! Fiindu-i profesor, stilul ei nu mă deranja
decât când sărea, prea mult, calul, care, uneori, la ea, era iapă nărăvașă.
Următorii ani, după ce a
terminat liceul, ne-am întâlnit de câteva ori – nu mai era aceeași persoană! În
primul an, s-a plâns de angajatori, pe atunci se căutau oameni cu experiență,
nu ca acum, să dai cu tunul și să nu găsești un meseriaș! După ce făcuse
foamea o vreme, uitase de visul ei, de a merge la facultate! Ca mulți alții,
șocul realității, trecerea de la joaca de-a școala, la dura experiență, care
ți-o dă contactul cu o societate care te repudiază, deși nu te cunoaște, a
făcut-o ursuză și rea. Ani, la rând, n-am văzut-o decât morocănoasă, pusă pe
harță, ciudată, aș zice! Am simțit, în comportamentul ei, ură, așa cum nu mi-aș
fi închipuit cu ani în urmă. Să fi fost și o decepție datorată unei relații
sentimentale, sau a mai multor relații eșuate, cine știe? Nu mi-am permis să
întreb, m-am mulțumit doar să constatat
că așa e viața, nu-i cinstită chiar cu toți! ?Ba chiar cu majoritatea!
Săptămâna trecută am trecut prin zona unde vinde și așa
ne-am revăzut - surprinzător, mi-a zâmbit și chiar a râs! “Uite, dom’le! le mai bate, unora, vântul în pânze!” mi-am spus, mulțumit, nu
știu de ce!
A
început să turuie nestăpânită, așa cum făcea acum vreo 25 de ani, când era
elevă! Cu părul încărunțit, mi-a povestit că fata ei va ajunge mare ofițer de
poliție! Că a intrat la Academie, printre primii, și că are înclinații spre
meseria asta!
În
ultimii ani, s-au înmulțit cei care se mândresc cu dragii lor copii! Așa cum
s-a întâmplat, bănuiesc, dintotdeauna! Mamele, în
special, se mândresc cu acești copii minunați! Tații, și ei, dar mai puțin: ei
se mândresc mai mult cu fetele lor! Mamele, în schimb, sunt mândre de toți copiii!
Să nu uităm să iertăm mamele, pentru greșelile lor, și, dacă nu găsim motiv
de iertare, să nu uităm că datorită lor, existăm! Bune, rele, ne țin în ele,
comunică cu noi, de la ele primim primele lecții și învățam primii pași în
viață! Nu că tații n-ar fi fost
pe-aproape, dar sunt în dezavantaj – au pierdut 9 luni din existența copilului
lor, când au fost doar spectatori de dincolo de gard, plătind, sau nu, bilete! Noi, bărbații, nu vom ști niciodată cum e să
cari sarsanaua cu iedul mic și săltăreț, în timp ce-ți vine să vomiți! Nu-l vom
simți pe michiduță urlătorul, care vrea să arate că e, și el, un cineva,
acolo, care nu poate fi ignorant! După care nu vom simți cum e să te muște
cineva, când servește masa, sau când are chichioni în fund!
Noi,
bărbații, ne vom umfla în penaj, când respectivul va merge pe cracii lui, și
vom arată la toată lumea, ce am reprodus noi! Chiar dacă, în ultimii ani,
rolul tatălui a crescut vertiginos, tot nu vom ști cum e cu trăirile viitoarei mămici!
Nu
trebuie, însă, să compătimim mamele care se ascund după copii! Care se
folosesc de aceștia, ca de un scut, mai
mult sau mai puțin fragil! Averile se duc, sufletele rănite ale copiilor,
rămân, și-i vor transforma pe aceștia, în părinți răi, ticăloși, răzbunători, care ne vor frânge inima! Ne mai întrebăm - de ce sunt oamenii, răi? Ar fi o cauză - li s-a frânt sufletul, de mici! Și ei vor frânge, la rândul lor, alte suflete de
copii, începând cu ai lor!
Nu
trebuie să judecăm nici femeile care nu au copii! Soarta le-a rezervat această
surpriză, care, la majoritatea, nu e deloc plăcută, tocmai din cauzele de mai
sus! E o soartă tristă, pe care fiecare și-a asumat-o din punctul propriu de
vedere! Cum nu trebuie să alergăm, să sărim în ajutorul mamelor cu mulți
copii, care se plând că nu au cu ce să-i hrănească! Nu s-au gândit, când i-au
făcut, că-i aduc întro lume unde mai trebuie să și mănânci, nu doar să desfaci
picioarele? Nu se explică, la nici o școală, că viața nu e parc cu flori, ci
junglă nesățioasă, unde lucrează selecția naturală! Poate că despre
viața asta, ar trebui făcute lecții!
Cum
lecții îndelungate ar trebui ținute despre capcanele existențiale, dar și
despre respectul față de femeie!
Până or naște și bărbații, să nu uităm că suntem fii și fiice pentru cineva! Și că mamele au dreptul la recunoștința noastră!
Până or naște și bărbații, să nu uităm că suntem fii și fiice pentru cineva! Și că mamele au dreptul la recunoștința noastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu