GHIMPELE

     La început, n-a fost nimic, rău! Și poate că nici după aceea, nu s-ar fi întâmplat ceva, dacă…!

     Nu numai că au fost colege de școală, dar întâmplarea le-a făcut și vecine - ce s-au mai bucurat, când au descoperit că doar un gard, le desparte! Nu se mai văzuseră vreo 15 ani, așa că nu-i de mirare, dacă s-au recunoscut mai greu! De fapt, doar Mia s-a schimbat, făcuse fălcuțe și burtică, după cele două nașteri și trei avorturi! Ica avea cam același corp, ca odinioară, doar că îi apăruseră niște cearcăne, care îi strica din prestanță și-o îmbătrâneau, dar nu întratât, încât s-o facă urâtă cu draci. Ba chiar căpătase un aer de statuie romană, ceea ce nu era chiar rău!

      Ce nu era de ignorat, era că soțul Icăi era doctor în sisteme geofizice, iar ea era șefa de personal la institutul unde lucra el, în timp ce Mia era casnică, iar bărbată-său era maistru la drumuri,” Șef la dat în gropi”, cum îi plăcea Miei, să-l dezmierde, de-i săreau capacele! N-avea nicio importanță că omul era muncitor și serios, familist convins, Mia îl considera inferior, deși ea abia terminase liceul, fără examen de bacalaureat!

        Icăi nu i-a trecut prin scufie ce a putut stârni, în momentul în care i-a pomenit Miei, despre inelul cu diamant, primit de la soț, cu ocazia împlinirii a 10 ani de căsnicie:

            -Uite ce frumos e! o rază de soare prinsă-n ramă de aur!

     Mia nu a comentat, doar că, seara, când soțul a ajuns acasă, nici nu l-a lăsat să se descalțe:

        -Auzi! tu mai simți ceva pentru mine?

Omul a rămas cu pantoful în mână, presimțind o catastrofă casnică:

-Ce-ți veni?

-Vreau un inel cu diamant!

 Lui Ionică îi jucă întreg sistemul solar prin fața ochilor, dar nu îndrăzni să comenteze - ultima dată scăpase ușor, doar cu un ochi  umflat și două degete rupte!

Începînd de a doua zi, Ionică își luă și-un al doilea job, așa că reuși, după o lună de văicăreli și oftaturi, din partea Miei, plus urletele zilnice ale copiilor, stârniți de mămica lor, să-i cumpere femeii inelul dorit. Fără să spună ce altceva mai prestase! Care femeie dădu fuguța la vecină, să se laude cu dragostea bărbatului ei!

Urmară multe alte ore suplimentare, munci ca ale lui Sisif, pentru Ionică, deoarece Ica obișnuia să cumpere des tot soiul de minuni, nu din dorința de a-și înebuni vecina și prietena, ci doar ca să mai spargă monotonia: epilatorul, noul cuptor cu microunde, rochia de seară cu spatele gol, colecția de sutiene, setul de peruci, brățara cu numele ei, etc.

De fiecare dată când arăta ceva Miei, nu treceau foarte multe zile și aceasta din urmă venea, și ea, cu perechea, numai că, SURPRISE! tot ce avea Mia era mai mare, mai scump sau mai elegant! În timp ce bietul Ionică ajunsese pielea, osul și barosul!

Abia când Ica îi șopti vecinei, că vrea să schimbe gresia și faianța, Mia se trădă - fața ei indica temperatura de fierbere a uleiului încins, ceea ce nu-i scăpă Icăi și-o făcu să intre la bănuieli. După plecarea vecinei, Ica se gândi mult și bine, descoperind ce nu băgase în seamă până atunci - prietena ei nu pierdea ocazia să-i facă concurență, deși n-o provocase nimeni! Se amuză nespus, apoi se întrebă  - de unde avea Mia atâția bani? Și, din acel moment, vru să verifice dacă nu se înșelase: nu pierdea nicio ocazie să se laude cu ceva, deși, în taină, sistase cumpărăturile. Spre marea ei surpriză, Mia îi arăta, de fiecare dată, obiectul presupus ca fiind, deja, achiziționat de Ica, bineînțeles!de o valoare, frumusețe, etc, mai mari! Chiar și când Ica începu să arunce cu tot soiul de inepții, mare fu mirarea ei când văzu că, după o vreme, Mia îi arăta că se poate! Icăi îi păru rău că îi jucase asemenea farsă, dar, dacă ar fi știut cât îl costa, pe vecinul ei, glumele sale, s-ar fi lăsat, demult, păgubașă! Se hotărâ să pună capăt situației, conștientă că ea și familia ei își puteau să-și permită multe, mult mai multe decât casnica Mia, așa că aruncă, fățiș, ultima provocare:

-Draga mea! simt că mă lasă mintea! Am vorbit cu soțul și mi-a aranjat să fac un transplant de creier, că al meu s-a uzat! Și vreau să fiu mult mai deșteaptă decât pînă acum!

Mia nu spuse nimic, se schimbă doar la față! “Aha! S-a prins, nu are ce să mai  facă, o să renunțe de data asta!” se bucură Ica, sătulă de experimentele pe pielea vecinei și "prietenei" sale.

O lună de zile, Mia nu o mai vizită, spre marea ei bucurie, dar și tristețe - de ce și-o fi bătut joc de biata femeie? 

Se trezi cu Mia, pe neveste, aceasta având o față trasă și înlăcrimată:

-Iartă-mă! dar spune-mi și mie unde pot găsi niște creier, să mă transplantez și eu, ca tine? Că vrea să fiu, și eu, mai inteligentă!

Icăi i se zbârli părul pe șira spinării – na! minune! o luase în serios! Nici nu-și dădu seama când rosti:

-Draga mea Mia! nu mai trebuie să faci nicio înlocuire de creier, deja ești mai deșteaptă - ai înțeles că nu se poate! Semn că ți-a venit mintea la cap!

Miei i se înroși ochii, dând să-i sară din orbite:

-Nu fi măgăriță! Nu mă lăsa, spune-mi de unde iei, tu, creier, că Ionică nu găsește nicăieri!

Din curtea Miei se auzi hărmălaie, strigăte și glasul lui Ionică:

-Domnilor polițiști! zău că nu știu cine a furat pompele alea, de le-ați găsit la mine, în magazie!