VĂ PLAC ARICII? CUM?... NUMAI ÎMPĂIAȚI?

M-am cărăbănit la ZOO!

Doar acolo, e mai șic!

Stai cu mâna în buric

Și nu faci nimic!

De cum am intrat pe poartă,

Am văzut că-i rost de Stat!

Nu mai vreau să văd vreo față

De clapon! Cocoș castrat!

M-au chemat și la muzeu

Să le fiu, cu drag, mascotă!

Am fugit, că mă-mpăiau!

Am fugit de sub escortă!

Aici, printre animale

Sunt, și eu, animăluț!

Nu-mi mai trebuie fereală

N-am nevoie de-un bănuț!

Din păcate, nici la Zoo n-am scăpat

De maimuțoi! Unii, s-au cerut acasă!

Cei mai mulți, pe cracă-au stat!

Cică viața e frumoasă! Și nu-mi pasă!

Mă ascund de mine însumi!

Vreau, ca un animal, să zac-

Vorba-i bună și frumoasă

Dacă iau puțin dalac!

Vă închipuiți, ce-mi trece,

Prin cea minte gârbovită?

Dacă am cerut, la ZOO,

Să-mi doresc viață tihnită?

Eu, ARICIUL, sclav ecvestru,

M-am cam săturat de toate-

Printre-atâtea tembelisme,

Fără țepi, nici nu se poate!

De o vreme, stau la pândă,

Căutând nouă cojoace, să văd-

Cine-mi stă alături, o secundă?

Mai ales -  cine mă place!

Sunt decepționat și acru-

Mi-am tras, neamule! armură!

Dar degeaba stau cuminte,

Că tot iau șuturi, în gură!

Mi-a trecut prin scăfârlie

Să îmi schimb și orientarea -

Zic - să o dau pe poezie,

Fără să-mi îndrept spinarea!

Poate-așa, m-or înțelege,

Pe la colțuri, detractorii,

M-or lăsa, să mor în tină,
Viperele! Vânzătorii!

Nu vă-ntreb, dacă vă place,

Vreun arici patriarhal!

Cred că vreți, s-aveți, voi, unul,

Dar să fie personal!

Să nu mârăie! Să caște,

Când nu-l vreți emancipat!

Nu vă plac, deloc, aricii?

Că, de mine, ați uitat!