-Auzi,
fa! ce-am ajuns noi, spălători de
bude? Cum adică, să ne dea afară din bar, noi nu cheltuirăm marafeți? Păi ce,
la noi, în Olandezia, ne dădeau afară? Hăis! că de aia le merg prost, la
fraierii ‘știa,
că e mârlani și proști grăuing ap!
-Păi dacă te-ai pis-pis, pe capac! Tu nu bagi două
fingers, să-l ridici, când te debarasezi? Acu’, după ce călărirăm 6 țări, am prevenții, de la tine, că ești
emanciupit! De la cotețul fără gard și curtea plină de javre, ajunserăm să
dormelim și-ntrun castel, nu doar prin șuri. Și-ar trebui să fii cu inima, cât
un bostan, că cât am adus noi la bujet, din munculiță adevărată, ar trebui ca
rumânii din țară să ne lase să facem, pe capac, și moțuri! Ăștia e proști și
necunoscători, fără euroii noștri, nu mai făceau ei, WC, în fundul curții
școlii, și nici că mai trimiteau, la treiningul ăla cu fermor, omuleșteni, să-i
facă mai ha-ca-na, deștepți, proștii dracului!
-Da’ la noi, în Italia, nu vorbeau cu noi, ca cu niște peizani! Venitărăm
să ne facem buftelinul și na! nu poate săracul să bea un șpriț, că-l dă peste
gard ca pe-un ciulin.
-S-a făcutără răi, rumânii ăștia, se dau la noi,
bafteliții! Cum adecă – eu nu om? Cum să mă invitezi afară, eu nu bani? Că când
am, mă pupă tonți, în tur! Iar că când nu am, îmi fac semn cu spatele! Da’
io am tot timpu, nu trebe s-o
știe ei și p-asta!
-Alilei! ficiori de clei, tare mangosiți mai suntură
ăștia, de az! De când ne-am luat BMV-eu, nu mai aruncă nime, cu cartofi, după
noi! Ia să-ndrăznească vreuna, că scot limba la ie, și, cum am avut pojar, când
eram mic, sî vezi cum se înverzește!
-Cum sî sâ-nverzească limba, bălanule? Ce, când erai cu
Alba-Neagra, pe Podu Londrei, te-o lovit soarele-n bostan? Te-a pălit, și pe
tinel, încălzirea asta globulară? Ți-a ghâcit baba, în ghioc, c-o să-ți moară
specia? Te-au damblagit E-urile și dai în candreală? Ia nu mai răsuci satârele,
în rană, că - i clariu - nu-i de noi aci!
-Respect, fa! asta ne trebuie - respect! Cum era la ăia,
cu sânge alabastru! Că nu mai e din ăia, s-a schimbat culoarea la sânge, că cei
de sânge cu tine, îți vor sângele! Rău au mai ajuns țările noastre, unde ne-am
născut - să ne dea afară! Că afară e mai
de trăit, decât cu peizanii ăștia, care nu cunoaște obrajurile subțiri,
bronzate pe malurile Rhinului! Băga-mi-aș scufia întro căcărează! plec și nu mă
mai întorc, că când vrei respect, te aruncă-n stradă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu