-Stau, Doamne! aici, în genunchi, în fața Ta, și mă rog! Mă
rog – te implor să m-auzi, și Tu, nimic! parcă ai urechile înfundate cu câlți!
Mă rog, și te rog - să nu mă mai pedepsești așa nasol, cum ai făcut ultima
dată, când am încercat să păcălesc pe toată lumea și să-mi iau un medical. Mai
bine fac pușche, pe limbă, și ulcior, la ochi, decât ca atunci! Să dea șomaju-n
mine, dacă te mint! nu-mi mai trebuie păcăleli! S-ajung obez, pe masa de Crăciun,
c-un măr în gură! Fac orice, numai să nu mai pățesc, ce-am pățit! Să slăbesc, până m-oi strecura printre două șipci din gard! Să-mi crescă
pieptul, să ceară nevastă-mea silicoane, ca să m-ajungă la volum! Să mi se
lățească fundul, cum i s-a lățit vecinei care, cică, s-a apucat de dietă! Să
dea unul, cu bicicleta, peste mine, să mă desfigureaze, să ajung să joc în filme horror! Să
iasă bunica, din mormânt, și să-mi mai tragă o mamă de bătaie, cum făcea când
era vie! Să ajung să prășesc dudău, prin vie, c-un Gillette obosit! Să votez ca tolomacul, la fiecare 4
ani și să trăiesc doar cu ce iese din votul meu! Să ajung țârcovnic, la
biserică, și să trăiesc doar cu prescuri!
Orice, Doamne! numai să nu mă îmbolnăvesc și să ajung la
spital, că atât mi-a fost! Cum - de ce sunt supărat? Am, Doamne! 3 luni de când
mă simt precum curca-n lemne, suflu, de zici că am făcut curat la tractir, nu
pot să stau pe dos, că mă ustură, iar cu sistemul românesc de salubritate!
pardon! sănătate, mă gândesc serios să-mi fac niște analize-n cimitir, mai
aproape de sursă!
Uneori, mă întreb dacă ăi de l-au conceput nu erau veterani
la psihiatrie, dar nu! toate Are un scop - să n-ajungi la pensie! La pensie,
ajung numai ăi cu pensie specială! Și la azil, tot ei ajung, că azilul nu te
primește, dacă n-ai buget serios! Tot ei sunt boierii din spitale, că au avut
grijă să-și creeze condiții! Dacă nu, se duc la nemți și la turci, unde nu li
se arată dosul, ca la noi!
Stai să-ți povestesc, Doamne! cum e cu sănătatea la noi,
că Tu ești prea ocupat să întorci capul de la cretinii! pardon! creștinii tăi
care nu vin la biserică, ci se duc la club: ros de - o îndoială, că nu-s întreg,
și ros și de scaunul de la mașină, m-am
prezentat la medicul de familie! Care, din motive de fonduri, și-a lărgit așa tare familia, că nu mai știe
cum îi cheamă pe pacienți! Le dă numere, ca în lagărele de concentrare, dar
nu-i gazează, se gazează ei, și fără ajutor! Și nici nu-i împușcă-n ceafă, că
decedează singurei, cât stau la farmacie, să-și ia rețeta compensată! După ce
mi-am făcut programare la analize, peste o lună, că nu-s fonduri,(deși eu
știu că mi s-a oprit regulat cotizația, alături de respirație), când mi-au luat
sângele, au descoperit că expirase trimiterea, așa că a trebuit să stau din
nou, la coadă, să obțin alta. Că nu-mi dădeau sângele, nici măcar pe nas, dacă
nu erau hîrtiile regulate cum trebuie! Să te ferească... să mă ferești Tu,
Doamne! să întârzii la programare, că - ți termină sângele, de dat în fiert!
La ecograf, mi-a ieșit o fiere cât ficatul, se întreba
doctorița, de ce, nu puteam să-i spun, că-n România, îți dă, de bine, fierea-n
clocot! Cred că bănuia, și ea, cauza, dar i-a fost frică să nu-i fie
interceptat telefonul, să apară pe stenogramă că influențează starea de
insănătate a pacienților!
Cu o trimitere-ntro mânâ, la fotograful de stomacuri, și
cu alta, în cealaltă labă, pentru diabetolog, am făcut cunoștință cu asistenta
de la mațe fripte, care, ghici când mi-a făcut programare? Peste două
săptămâni, când răsare medicul din concediu! La cealaltă ușă, am aflat diferite
diete pentru diabetici, m-am călcat pe picioare cu un nene care vindea
medicamente și n-am apucat să intru, că n-aveam cardul de sănătate, uitat la
farmacie, că nu aveau toate medicamentele de pe rețetă! Dau fuga la farmacie,
traversând jumate de oraș, mă iau de piept cu un alt nene, că l-am blocat timp
de 4,5 minute, cât am fugit prin farmacie, după card, ajung la aceeași ușă,
unde aflu că medicul mai are pacienți și prin altă parte! E vina mea, doar îmi
spusese să vin în altă zi, dar eu, mare amator de spitale, nu și nu!
Nu mai continui, Doamne, că nu mai termin! Vreau să aflu cât mai am de trăit - asta, după sau înainte de împărtășanie? Nici nu
vreau să aud de internări, că ori mori, ori mori, prin spital, unde intri
parțial bolnav, și ieși total pe moarte!
Colac peste pupăzoi, în aceeași perioadă, mi-am tăiat, cu
cutterul, un deget! Nu de tot, doar atât cât să se vadă ceva alb, cred că era
creierul degetului! După două ore de stat la Urgențe, unde nu m-am supărat, văzându-i
pe cei cu mâini și picioare rupte, cărați pe targă sau ramforsați pe hol, am
pătruns în zona urgențelor minore. Mă întreb – trebuia să ajung cu degetul, la
majoratul lui? Doamna doctoreasă a
aruncat o privire peste degetul meu, la un pacient sub tratament, și a dat din
mână - mare brânză, un deget care nu-i tăiat de tot! Ce-i drept! nu vroiam decât
să mi-l prindă cu două capse, să nu mă împiedec de el, când merg! Mă bătea chiar gândul să sar Urgențele și să-l
lipesc cu super-glue! L-au dezinfectat și mi l-au dat tot așa acasă, doar cu
doi limbrici parțial lipicioși, care s-au desprins chiar din seara aia, dar cu antitetanosul la zi! Nu m-a
întrebat nimeni dacă m-am speriat, că s-ar fi aflat de anticoagulantele pe
care le servesc zilnic, pentru inimă! Bine că n-aveam sânge, îmi luaseră o parte
din el, la analize!
Te-ai prins, Doamne! de ce nu vreau la spital? Poate au
normă zilnică de decedați pe metrul pătrat! Și mă întreb – cred că-s sătui de
vizionat bolnavi, dar n-ar trebui să mai gândească și cu inima? Cum șoptea tânăra
asistentă, la urechea infirmierei, că doctorul nici nu s-a sinchisit să se
grăbească, cu atâția leșinați prin zonă! (Fără mine, slavă Ție!) Și bravo ei! că
mai are încă un dram de omenie, nu au “executat-o" de tot!
(Era super, să fie ficțiune, dar, din păcate, nu-i! Și nu-i tot!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu