BONUS!

- Nu putem să-ți mărim salariul, că dăm mult la stat! Ai muncit foarte mult, de aceea, luna asta, ești prima pe listă, la bonus! O să vezi, o să fii foarte mulțumită!

Așa suna promisiunea administratorului, o cucoană dolofană, cu aspect de femeie serioasă, dar care nu reușea să pară convingătoare, poate datorită faptului că nu-și privea, niciodată, interlocutorul, în ochi. Cine o cunoștea, spunea că da! privește persoana în față, doar când minte! Și nu-și amintește dacă pe ea, a privit-o-n ochi!

Colegii o priviră dușmănos – cum să ia bonus, când bonus-uri nu mai văzuse nimeni, de 7 luni? Și de ce ea, și nu toți, ce? ei nu muncesc? Dacă i-ar fi spus-o în particular, ar fi fost o chestie, dar așa, spusă cu toată lumea de față, pica prost tare!

Ea pleacă în concediu, mulțumită că bonus-ul îi va permite niște mici cheltuieli de concediu, pe care, în mod normal, nu și le-ar fi putut permite. Se apucă să facă o listă cu acestea, jonglând cu mărimea bonusului, dar și cu dorințele personale, care, mai de care, mai sucită și mai plină de fantezie.

Și uite că trecuseră trei săptămâni, luase și lichidarea, iar bonus-ul refuza să capete contur, semăna tot mai mult c-un tort cu frișcă, peste trecuse crivățul. Faimoasa listă cu dorințe pentru un Moș Crăciun darnic și voios, se scurta în fiecare zi, datorită marker-ul îndoliat, cu care o scurta, consecventă. Nicio veste de la stăpânire, concediul, plecat cu pluta pe apa Sâmbetei, pușculița tot mai ușoară, tinzând către punguța cu doi bani! Dar “Speranța moare ultima!”,… odată cu bonus-ul!

Primul mesaj sosi la 06.32, dimineața, când nu se spălase pe ochișori și nu făcuse cunoștință cu pasta de dinți: era de la bancă - “Vă invităm să treceți pe la prima unitate a noastră, pentru clarificări.”. Uf! au intrat banii! Refăcu lista, adăugând, în plus, un buchet de flori! Scrise rapid un mesaj pentru șefă –“Mulțumesc, mult!”   

După două minute, alt mesaj  de la bancă –“Ați primit un mesaj de la o persoană Pinocchio. Rugăm, contactați-ne.”

Se întrebă cine naiba-i Pinochio, dar își zise că-i o greșeală, așa că ignoră mesajul. Mai trecură cinci minute și urmă alt mesaj: “Pinocchio ne transmite că vă trebuie și-o pătură, pentru că au înghețat apele.”

“Stai așa – porecla administratorei, pe care n-ar trebui s-o știe, e tocmai Pinocchio, după cât de serios vorbește!” își zise ea, uimită. Nu apucă să se mire destul, că primi mesaj de la respectiva –“Atenție! vin pinguinii, dacă au înghețat apele!”! După care primi un mesaj necunoscut –“Vrabia, mălai visează!”. Apoi, un altul, ceva cu degetul semnificativ, ridicat în sus. Apoi unul de la bancă -“ Urgent -vi s-a blocat contul!”.

Sprijinindu-se cu un deget, în gură, rămase în poziția “prost, supendat”, neînțelegând ce se întâmplă! Se apucă de mesagerit pe toți cei implicați în traficul de stupizenii, dar răspunsurile o năuciră: ”Fată! cui ai, să-ți pui pofta-n el?”; 13 mesaje cu degetul respectiv, indicând cerul; de la bancă, “Aveți un debit de 1.000 lei, datorită unei erori!”

Ăsta da! BONUS!