MUTULICĂ

-Mânca-l-ar mama, de drăgălaș! La câteva luni și-i tot, un zâmbet, o frumusețe de copil! Uite ce privire inteligentă are! Îi sticlesc ochișorii, de deștept ce e!

-I-o fi sticlind de foame, că face și din gură! comentă tatăl, neștiind mare lucru despre bebei.

-Poate, dar nu cred - abia ce l-am alăptat! O să fie o mândrețe de copil, dragă, o să vezi!

====================

- Bine, femeie! dar plodul ăsta al nostru, nu vorbește nici la 4 ani? Copilul nostru e singurul de la grădiniță, care nu scoate un cuvânt! Plozii mai urlă, gunguresc, mormăiesc, miorlăiesc -  al nostru, nimic! Am verificat - are limbă-n gură! L-ai dus la doctor – are și corzi vocale! Nici măcar limba gimnastică, n-o practică! Soro! e inert! Când vorbesc cu el, am senzația că vorbesc cu frigiderul, doar că ăla, zumzăie!

- Lasă, dragule, c-o vorbi el, de te-ei sătura! Sincer, nici eu nu știu ce să cred - cui o fi semănând? Că eu nu tac, o clipită, iar tu, chit că spui prostii, nici tu nu ești mut, ba dimpotrivă. Am întrebat pe mama - cine a fost mut, în familie? Cică nimeni! Am întrebat-o și pe maică-ta - tot nimeni! Nu ne rămâne decât să așteptăm, să vedem ce se întâmplă!

====================

-Pui drag! ai făcut 7 anișori și nu ne-ai convins că poți pronunța o singură silabă! Da! tu nu știi ce-i silaba, nu le-ai folosit niciodată! Noi, bunii tăi părinți, le-am folosit pe toate, chiar și în cuvinte mai neortodoxe! Nu ai vrut să comunici cu noi, care vorbim tot timpul. Iar psihologul a zis că ești normal, foarte normal, dar…nu știu ce dracu’ ai, de nu vorbești! Pe mă-ta!... eu fiind mama ta, când o să arăți că ai gură, și încă, vorbitoare? Taică-tu, care a visat că va avea un fiu, cu care să vorbească, a renunțat să mai înjure, credea că e singura metodă, să te facă să vorbești! Uite-l, stă afară și tace, și un pește e mai zgomotos ca el! Nu mai punem că, și eu, mor de curiozitate să te-aud! N-ai idee câți bani am cheltuit cu tine, să vedem dacă ești normal! Și mă îngrijorezi – o să mergi la școală și, acolo, dacă nu scoți un sunet, o să fii ciuca bătăilor! Cum o să te descurci, că nici AJUTOR! nu poți spune!

-Mă descurc eu!

(....)

-Bărbate! a vorbit! A scos 3 cuvinte - mai multe cuvinte, decât a bolborosit până acum! Suntem salvați, o să intrăm în Cartea Recordurilor cu cea mai îndelungată perioadă de așteptare, să zică plodul ceva! Să nu te-mbeți, cum faci de obicei!

- Tu, nici la 16 ani, nu pari mai vorbăreț! Dacă număr cuvintele pe care le-ai rostit, din ziua celebră, când ai scos primul sunet inteligibil, și până acum, iese de-un scurt discurs! Bine, măi mamă! că nu ești mut, deși, mare diferență, nu-i! Bine că dai mai mult din mâini, n-o să mori de foame! Nu-i așa, tăticule, că-ți place măcar așa? Oricum, degeaba vorbim cu tine, nu pricepem dacă ai înțeles sau nu. Ți-am spus de mii de ori, să nu te mai chinui să înveți, că tot prost rămâi. Ce? noi avem multă școală? Avem, în schimb, școala vieții! Nu-i nimeni perfect, pe lumea asta: toți fură, înjură, mint, dau pe gușă, se îndoapă și put! Ai văzut vreun hoț, liniștindu-se? Păi, e mai bine la pușcărie, decât afară, în libertate! Ai văzut vreun mincinos, să sufere din cauza minciunilor lui? Nu! că i se iartă minciuna, doar nu trăiește printre sfinți! Ai văzut vreun nespălat, că se spală, dacă e certat? Nu! mai bine se feresc ceilalți, din calea lui, și-l lasă să pută! Să nu zici că ai văzut vreun deștept, care a făcut, cinstit, bani! Nu! că trebuie să fii prost, să fii deștept, în ziua de azi! De mâncăi și de bețivi, e plină lumea, așa că îi dăm înainte! Te bat la cap, de când erai mic, cu sfaturi, și tu, nimic! nici nu comentezi! Taică-tu, nici atât, își vede de-ale lui. Du-te naibii! și te spală-n urechi, măcar așa, să știu că m-auzi!

-Fiule! azi ai făcut 18 ani! La mulți ani și zii și tu ceva, să vedem dacă ești viu!

-Mulțumesc, mama și tată, că ați avut grijă de mine. Mâine plec în Italia, la muncă. Cu prietena mea, cu care cred că n-am să mă-nsor. Le las pe proastele alealalte două, care zic că mor după mine, să se păruiască. De fapt, cred că n-am mă căsătoresc niciodată, după ce-am văzut la voi, doi. Nu insistați, să dau bac-ul, doar mi-ați spus tot timpul, că nu-mi folosește la nimic și că banii contează. Mă duc să fac bani și, dacă îmi merge bine, n-o să mă mai întorc vreodată. Mi se rupe mie, că voi rămâneți singuri și îmbătrâniți. Ah! să nu spuneți că nu mă pricep la nimic, doar așa m-ați educat – să  fac nimic. Noroc că am prietenari, care m-au obișnuit cu drogurile și băutura, voi îmi spuneați că nu-s bune, deși le “fumați” pe-amândouă, pe ascuns. Și să știți că nu mă grăbeam să plec, dar am aflat că, din cauza lu’ ăla, pe care l-am înjunghiat, mi s-a făcut dosar penal. Doar că v-am golit cardurile, să am bani de drum!

-Mutulică! acum spui?