Noi servim păreri și goange!
Și-astea “duse”,
la pachet,
Că prostie-i, berechet!
N-avem liniște și pace,
Ascultând la dobitoace.
Și, când s-o găta boieria,
Iar ne-or umple, ei, tichia!
Nu le mai ajunge, vere,
Că n-au creier, ci avere!
Foaie verde, laba gâștii,
Cum era, ...cu tractoriștii?
Că s-a dus cu tractorimea,
Munca și muncitorimea,
Cu mineri, ieșiți din șut!
Au rămas ăștia, să-i...uit!
Și, ca prostul obicei,
Am uitat cine-au fost ei!
Cu o minte așa scurtă,
Nu mai facem cale multă!
Și degeaba ne-ambalăm,
Tot pe ăla-l consumăm!
Cin’
se supără, fârtate,
Pentru vorbe deșanțate,
Am să-i amintesc, că-s șui!
Și-o să-și pună pofta-n cui,
Când i-or face bucuria,
Culminând cu jmecheria!
Cum se poate - toată ziua
Mormăim și jucăm piua?
Dar când proștii fac lăstari,
Ne prefacem ...fete mari!
N-avem degete-n urechi,
Câte vorbe-s pe stil vechi!
Ne-nroșim - nerușinarea
Printre noi,- și făcu cărarea!
Noi – cu botul plin de câlți,
Ascultăm de proști inculți!
Ne dăm mari, ca niște lei,
Și, mai rău!... gândim ca ei!
Știți ce-i prost? Că punem botul!
Până ne-om prosti cu totul!
Cu trei lei și-un kil de praz,
Am uitat că n-au obraz!
Ne-am obișnuit, ca alții
Să-și atârne decorații,
Că ne-au dat și ne-au făcut!
Nu vreau să vorbesc urât,
De n-aș ști că-s vinovat
Că, în pace, i-am lăsat,
Aș urla – Săriți! vin hoții!
(Vinovați, suntem cu toții!)
Și, cum ne-a ajuns la os,
V-aș ruga solemn, frumos,
Să nu stăm, precum stau chiorii-
Să belim și ochișorii!
Că degeaba avem minte,
Dac-o dăm pe trei cuvinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu