GOSPODARII

De data asta, musafirii făcuseră greșeala să vină însoțiți - o luaseră și pe bunică, ca s-o mai scoată la aer. Băbuța, odată sprințară la minte, nici acum nu era proastă, dar avea un defect – considera că vârsta îi permite să tragă șuturi în fund, oricui! De aceea, nu-și mai cenzura opiniile, respectiv, nici cuvintele, intra ca plugul în brazdă, în conversație.

Așa că, vâzând coșmelia unde urma să-și petreacă următoarele ceasuri, nu se abținu:

-Pe ăștia, când îi demolează, să stea și ei, ca oamenii, întro casă?

Nepoata se prefăcu că n-aude, dar abia atunci privi cu mai multă atenție casa prietenilor lor de familie, constatând că babornița cu limba despicată, avea dreptate – cum de nu văzuse, până atunci, că semăna  cu turnul din Pisa, doar că turnul pare mai solid? Prin urmare, refuzară să stea în casă, preferând bancuțele de sub nuc, nu fără a se întreba dacă vreun mic cutremur n-ar putea dărâma șandramaua.

Gazdele aduseră niște ziare, pe post de față de masă, și serviră musafirii cu peltea de gutui și vin proaspăt scos din butoi. Cu ochii la niște accidente de-acum 7 ani, din ziar, oaspeții gustară din minunăția de peltea, despre care aflară că e de vârsta bunicii, deoarece fusese uitată în beci, plină de praf.

-Nu se mai face așa ceva, astăzi! explică matroana, lingându-și buzele cărnoase. -Eu, una, n-am făcut în  viața mea, o dulceață! Sau să pun zarzavat, murături, gogoșari și castraveți. Am încercat, când aveam 18 ani, dar erau să moară cei ce-au gustat, așa că n-am mai încercat.

Musafirul se întrebă câte decenii or fi trecut de-atunci, abținându-se să spună că vinul semăna perfect cu oțetul și că avea gust pătrunzător de doagă. De parcă i-ar fi citit gândurile,  prietenul lui, gazda, zise:

-Noi n-am curățat, de la Revoluție, deloc, butoaiele, că se subțiază și crapă! Cred că, din cauză că nici nu le-am spălat, sunt mai groase acum cu 3-4 cm, că sunt prea grele și nu pot fi cărate. Așa că le-am lăsat în beci!

“De la Revoluția de la 1848, poate!” gândi musafirul, lăsând vinul din pahar să se scurgă la picioarele lui, fără să-l vadă careva. Ciudat! dar, 10 minute mai târziu, observă că iarba dispăruse din locul în care îl turnase, de parcă l-ar fi topit acidul!

- Aia de-acolo, cât să bagi mîna, e o crăpătură în perete sau e scorbură? întrebă, cu o figură nevinovată, bătrâna.

Gazdele, în loc să se supere de ironia ei fățișă, izbucniră-n râs:

-Nu, tanti! e crăpătură! De la ultimul mare cutremur, din 2007! Am hotărât să lăsăm crăpăturile, așa, că le reparăm degeaba, venea alt cutremur și le făcea la loc! Muncă în zadar!

- Dar se pare, au trecut mai bine de 11 ani? se miră, parșiv, baba.

- E mai de efect, tot se poartă vintage-ul! Au venit niște americani, să facă un film de epocă, în casa noastră, ne dădeau un purcoi de dolari, numai să-i lăsăm să filmeze câteva scene. Cu timpul, o să fie și mai și, și-o să crească prețul la filmări. Plus că avem ventilație naturală, din plin! Iarna, lipim ziare peste găuri, să nu intre gerul, dar trebuie să fim atenți la lilieci, să nu rupă hârtia!

- Uiuiu! sări bâtrăna, ca arsă, scuturându-și poalele. – Ce de tarantule aveți aici!

- Sunt doar niște păianjeni normali, doar că sunt sătui! Noi nu le curățăm pânzele, că doar rolul lor e să omoare paraziții! Doar că, uite! în coțul ăla, e coconul unde l-au închis pe Bip, canișul nostru! Dar, din cauza lor, nu avem pic de muscă sau țânțar. Până și liliecii sunt mai puțini!

Musafirii admirară havuzul, odată plin de pești, acum, full de broaște și lipitori. Stuful și papura migraseră din lacul de la un kilometru și se pripășiseră în curtea unde puteai să întorci un avion, dacă nu ți-ar fi fost frică să nu rămână fără aripi.O țiglă săltăreață se făcu bucăți, căzând de pe casă la un metru de unde se delectau ei cu mirosul de sulf, provenit de la fântăna care nu mai văzuse apă din 1907.

- Curând o să vindem aici și ne mutăm în casă nouă, dacă dă Dumnezeu! șopti gazda, în timp ce musafirii se întrebară unde se vor duce și, gospodari cum îi știau, vor sfinți locul! Că așa e vorba aia – OMUL SFIINȚEȘTE LOCUL! Sau îl duce de râpă, după posibilități!