M-am surprins constatând
că sunt, încă, un copil mare! Care ignoră ce se întâmplă în jurul lui,
confundând părerile sale, cu ale celolalți! Care mai crede că lumea e bună și
toți cei din jur n-au decât un moment de rătăcire, care va trece curând! Și
când mi-am dat seama că mai copilăresc,
mi-am spus că poate e mai bine așa – sărac cu duhul!
Cel mai rău a fost când
mi-am dat seama că fac parte din ceea ce nu-mi place și mă comport la fel cu
cei care hulesc și nu - mi plac! Știți care sunt cele două lucruri, care mie mi
se par importante și care ar face viața noastră mai frumoasă, dacă nu perfectă?
Unul ar fi – să ne vedem, strict, de viața
noastră, fără să ne intereseze viețile celorlalți! Știu, o să spuneți că nu se
poate, că trebuie să ne intereseze cel puțin viețile celor pe care-i iubim.
Asta e basm - sub pretextul ăsta, ascundem egoism și băgărism în treburile care
nu ne privesc. Până și pretextul că ne înteresează viețile copiilor noștri, tot
egoism reprezintă – de fapt, le urmărim viețile doar că să ne protejăm, nu să-i
apărăm! Vrem să știm pe ce buton să apăsăm, ca să ne iasă, nouă, pasiența! Să-i
folosim, așa cum ne-au folosit și părinții noștri, deși totul e involuntar!
A doua chestie, ar fi – să
privim viața în roz! În culori pastelate! Să fim cinstiți cu noi și să spunem
că nu-i obligatoriu ca totul să fie perfect! Imaginați-vă o viață în care nu ai
ce comenta, bârfi, tromboni, scandaliza! Bored, very bored! Dacă am face comparație
– ce a azi, viața, și cum era în sclavagism, ne-am mai plânge? Să fim convinși - viața e pustiu! fără puțintică banalizare și victimizare!
Să fim serioși - nu sunt
doar două aspecte, cum suntem cârcotași de profesie, am găsi milioane de
motive să ne facem viața cât mai urătă! Iar acum ne ajută și NET-ul, să ne
prăjim creorii!
Ca să se scandalizeze
unii, am să atac un subiecțel –„Ciuma Roșie”! Pot fi catalogat
drept “comunist” și „nostalgic”, mă lasă rece, nu-i chiar momentul pentru subiectul asta, dar n-ar trebui să privim
lucrurile cu obiectivitate, nu să intrăm cu bocancii, în ele: ce-a mai rămas
din cel “comunism”? În
primul rând, că ăla n-a fost comunism,
n-a fost nimic, doar un copy-paste la năzdrăvăniile altora! Care, la ora
istoriei, reprezenta ceva! La fel cum se va întâmpla și cu tipul de societate
de azi, la care n-a găsit, încă, niciun pitic cu barbă, vreun mod superior de evoluție! Lăsați-mă cu globalizarea! și comunismul, tot aia viza – uniformizarea relațiilor umane,
în dauna celor mulți și în profitul unora mai puțini! Niciodată, dar niciodată!
nu va vorbi toată lumea aceeași limbă, va mânca același orez, dar, în schimb,
fiecare va fi sclavul propriilor obișnuințe! Da’ poți simți că
trăiești, și fără să stai în același țarc, nu-i așa?
Mă trage cineva de crac – cum nu mai e comunism? Nu mai
e, că n-a fost! N-au fost decât aceeași oameni care, prin urmașii lor, ne sparg
figurile și azi! Ce tot îi trageți cu Securitatea? Ziua de azi n-are nicio
legătură cu acea structură, din care au rămas doar cei ce au profitat, profită, și azi, de naivitatea noastră! Și poartă alte denumiri, doar procedeele
sunt aceleași!
E surprinzător ce poate face manipularea media – te
convinge că, chiar de ești sub duș, te crezi în parc, hrănind porumbeii! Tot
așa a prins și marota asta, cu ciuma incandescentă, despre care vorbesc, nonșalant, în
cunoștință de cauză, taman cei care au profitat mereu, de ea! De exemplu,
prietenul meu Băsescu! Numai că-i plină lumea de foști politruci și de urmașii
lor, care se dau fofeze! Dacă le luăm
trecutul, la scărmănat, ținem cont și de
“Cine se naște din pisică,
euroi, prinde!”, vom rarefia politicul românesc, fără să mai pomenim de “ciume”
și alte zdrăngănici! Și mai
lăsați-i pe copiii ăștia, cu sloga-ganuri despre care n-au habar, că n-au stat
la rând la butelii!
Dacă nu filtrăm, nițel,
creierul, să scăpăm de sedimentele vrăjelilor verbale, vom avea o ofensivă a
inepțiilor de semn contrar - la o
prostie, vor scoate capul, două, în contrapartidă, și nu mici!. Și noi ne vom lupta cu "idei",
în timp ce “elita” va boieri pe seama prostiei noastre! Haideți
să privim cum ne ducem de râpă, în timp ce pădurile pleacă la plimbare, tinerii
nu vor să mai audă de România, nepoții vorbesc limbi străine, apele intră în
pământ, de rușine, iar noi ne dăm cu părerea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu