-Mă Giovanni Riți-pinți, ai făcut varice pe creori și
abcesuri la coardele penale, de-ai uitat că te chema Ion Riciune! Graiul ți s-a
pleoștit, precum mânătarca pe plită -ncinsă, de cacarisești vorbițe, zâse c-ai
uitat! De aia, țân să-ți scuturez bruma de aduceri aminte și să-ți spun că
sângurul cuvânt pe care nu l-ai uitat, e ăla, „stremeleag”!
Înainte de a te domni, tare mai uzitai de cuvântul ista,
nu făceai doi pași, și stăteai cu cuvințelul pe limbuță. Tocmai tu, care arătai
ca un stremeleag, înalt ca bradul, slab ca țârul împerechiat cu o agrafă, și
prost, ca oaia stătută! Te-ai rotunjât, de la bere, ca buhaiul, și nu-ți mai
place palinca, că n-are gust de păduchi de brad. Te-ai dus și ți-ai lăsat
famelionul, și-ai rămas tot ca un stremeleag – sîngur, fără flori și frunze, că
muierea ta, văzând că cați delături, și-a luat alt stremeleag în ogradă. Apoi
plozii, de dor de tată, s-au alipit de cine s-o găsit, că țîe doar un
stremeleag de corn, pe gheb, îți mai trebuie, i-ai lăsat să crească cu
stremeleagurile goale, de-i lua lumea în batjocoră, că-s precum stremeleagul la cal, coadă nudă de păr! Mumă-ta a înțepenit, torcând scaieți, la stremeleag, până i s-a acrit, de
dorul tău! Și-au trecut ani, și te-ai întors cu alți ștremelegi de-ai tăi, să
ne iei la stremeleguit, că doar la asta te pricepi, asta ai învățat printre
străinii, vai de stremeleag-ul tău! Să nu uiți pe unde calci și ce ești, vedea-te-aș cu stremeleagu-n sus, de zăpăcit!
Apoi, data viitoare ți-oi aminti și de alte înțâlesuri,
pe care le-ai uitat, dar am să ți le zic mai oficial, cum le zice vecinul ungur,
când aude de ce-i zic ai lui, care visează la acadele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu