Părinți! Copii! Părinți, cu copii nesimțiți! Părinți nesimțiți, cu copii! Simbioză de părinți, cu copii nesimțiți! Nesimțiți! Cum vor
trăi cei care sunt cu bun simț? Nu vor trăi, se vor chinui, întrebându-se dacă
sunt normali! Iar ceilalți vor spune că nu, nu sunt normali! Mi se pare mie sau
am patinat pe problema asta ciumată? Și care a fost rezultatul? Zero, nu-i așa?
De aceea mi-am lăsat mănușile, acasă, și, cu riscul de a
fi pus la stâlpul infamiliei, revin cu draci în mine, la balot presat, pentru
că îmi vine greață, pe zi, ce trece, văzând ce turnură, curbură și griblură a
luat-o razna conviețuirea cu alte omuleți! Hățurile scăpate din brăcinarii
idioților care ne frecționează existența, au făcut să se reproducă tot soiul de
copilași drăguți ca oțetul, de care mă tem ca de fumul cel rău, dacă îmi
închipui că am să ajung să mănânc un ...de pensie, de la “pomana” lor! Nu mă consolează nici ideea că mă vor ajuta
copiii mei, care au deja chiar ei probleme cu copilașii ăștia neînțărcați și egoiști!
Nu pot să generalizez, că toți sunt o apă și-o insulă cu
teren arabil, dar tocmai excepțiile o duc nasol – CE, EU MAI PROST? Și
minunatele excepții vor renunța la mai fi minunați, fiind luați peste copită de
exemplarele prost - crescute și rău - educate! Și, pentru că se spune că se
practică selecția naturală, țin să le spun părinților care nu se ocupă de
copilașii lor, că sunt niște idioți! Fără mănuși!
Practic, azi, în microbus-ul ce ne căra dinspre capitala
lui județ, (de unde îmi mai iau eu, subiectele), 2/3 dintre
călători erau ploduri ieșite de la școli înalte, bașca licee. Nu-mi sărea
pălăria de pe cuier, dacă nu observam că numărul elevilor care folosesc
mijlocul respectiv de locomoție, ocupând locuri, crește în progresie geometrică,
tinzând către infinit. Și-acum sare un părinte ofuscat –CE, MĂ! EI NU PLĂTESC
BILET? Da! dar merg 3-4 km, cel mult 10,
și au picioare tinere, cu care freacă menta pe-acasă și la școală! Nu că cei
trecuți de 60 de coți, lăsați să se fortifice în piciorele! Că erau și vreo
trei dintre ăștia, care, culmea! mergeau până “la capăt”! Și, dacă tot vorbim de nesimțiți, să nu-l
uităm nici pe nenea șoferache, care tăcea mâlc, nu face ce trebuie – locurile sunt
pentru cei care folosesc ruta, nu pentru ocazionali, ai căror bani nu știu dacă
ajung în casieria firmei! Personal, o să mai meditez pe tema asta!
Deranjant nu e că ocupă locurile, ci că se fac că plouă,
ninge, lapovițează sau se trag renii, cu sania – privirile lor, furișate pe sub
căști, ridicate subtil din telefoane, par să fie cețoase - ei nu sunt acolo, e
doar o iluzie! Zât! tanti, mama și tata m-a învățat că trebuie să am grijă de
mine, ca să ajung la pensie! Cum să ajung la pensie, dacă stau în picioare? Fac
varice, ca bunica, care circulă des cu microb-ul, când se duce la cumpărături
pentru mine!
Ce le doresc părinților acestor copiii? Mai nimic: să
ajungă să plângă de ciudă, bătrâni, pe un traseu de 300 km, în timp ce copiii lor își
fac selfie, din scaune! Să-i pălească durerea de colon, de la statul în copite, sub supravegherea generațiilor care vin! Să le crească bătături pe creier,
atunci când vin obosiți de la serviciu, și ajung acasă tot în picioare, în timp
ce copiii lor rânjesc de fericire - uită-te la proștii ăștia bătrâni! Iar când
vor voi să-i certe, să se trezească cu 2000 de scatoalce peste urechi și cu
reproșul, că n-au știut să dea educație!
Dimineața, când am plecat în sens invers, un tânăr de
vreo 20 de ani a oferit locul său la vreo 6 persoane - cum urca cineva mai în
vârstă, se ridica și-i oferea locul său! Așa s-a plimbat prin toată mașina,
până s-a plictisit - nu l-a refuzat
nimeni! Mai mult a stat în picioare, decât așezat! Am observat chiar și două
rânjete, de la cei care au beneficiat de bunul său simț! La următoarea doamnă, nu s-a mai ridicat, făcând-o să se uite urât la el. Câteodată mă întreb -
cum e mai bine, nesimțit sau simțit? Pentru că tot mai mulți oameni profită de
bunul - simț al cuiva, considerându-l prost!
Și la întoarcere, dar târziu, o copilă de școală
generală, dintre cei care stăteau cu umbrela-n mână, și-a cedat locul unei
bătrâne, care abia se ținea să nu muște pământul – copila cobora! Împreună cu
alți trei ca ea! Brava lor! Și părinților lor, care i-au crescut și i-au
educat, de s-au rupt în ...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu