CINEVA DIN MINE ! (Utima parte)

 -Frate, țin să-ți spun că mi-a ajuns cuțitul la os! Nu te mai suport nici cât negru sub unghie, ești teribil de enervant și de egoist! Numai tu! tu! mereu tu să ai dreptate și să fii în centrul atenției! Barem dacă n-ai avea dreptate cu adevărat, dar ai, și asta mă scoate din minți! De unde le scoți, fratele meu alb-negru cu picățele?

M-ai zăpăcit de tot, m-ai adus în pragul nebuniei! Când vreau să-mi fac și eu o nouă cunoștință, hop și tu cu strâmbele! Nu te mai uita în altă parte, cu tine vorbesc! Ce, spui că te-ai căsătorit cu conștiința mea, iar ea te-a luat de bună voie și nesilită de nimeni? Și crezi că asta mă împiedică să vă dau afară pe amândoi? Câți nu au făcut așa și n-au pățit nimic, eu ce pot păți?  N-o să mai am pe nimeni sincer, să-mi spună unde gafez? Asta crezi tu că vreau eu să aud? Crezi că toată lumea are pe cineva în el, cum te am eu pe tine, să nu  mai poată dormi noaptea?

Din cauza ta, iată-mă singur! Cine să mă suporte cu ditamai bagajul cârtitor în spate? Nici când vrea să uit și să mă veselesc, nu te poți abține!

Când  m-am cuplat cu bețiva și curva aia, ai comentat, dar nu prea insistent! Știam că ai dreptate, dar eram și eu om, puteam greși! Tu, nu! că-s prost ca oia și că o să mă trezesc mofluz! Cobea naibii! A fost ca tine, dar nu te-ai gândit de loc că am și eu suflet, ca orice căruță! Ai dat cu parul și, când s-a întâmplat, râdeai cu lacrimi de crocodil! Eu, cu lacrimi amare! Ce folos e că ai avut dreptate? Uneori e mai bine să nu vezi adevărul, iar tu ești maestru în a băga labele-n ochi, na! că am avut dreptate! Asta ca să-ți dau doar un exemplu de răutate de-a ta!

Tu, Cineva din mine, ești ca o boală incurabilă! Mai ceva decât cancerul! Precum diabetul, te hrănești cu mine! Mai degrabă cu greșelile mele! Nu poți fi și tu mai iertător, la urma urmei, toți suntem oameni, nu sfinți?

Cred că a venit momentul să ne despărțim, sunt prea bolnav ca să mai am de-a face și cu tine, îmi ajunge că mă bat cu toată lumea și, mai ales, cu tine, care nu poți să taci și nu poți să ierți, nu știu cu cine semeni! Așa îmi spun și mie neamurile și cunoștințele, că nu pot fi om ca toți oamenii, trebuie să mă dau eu în spectacol  într-un fel! De-ar ști ei că tu ești în spatele tuturor ieșirilor mele!  Dar dacă le-aș explica la toți chestia cu cineva din mine, m-ar interna la nebuni, cu dedublare de personalitate, sau cum i-o fi zicând!

Mai ții minte, când eram copii? Tu mă comandai pe mine, citeai atâtea cărți și apoi îmi dădeai cu tifla, că - s copil prost! Din cauza  ta m-am ascuns în pod, când m-a bătut mama pentru nicio vină, doar așa, că era nervoasă! Stăteam amândoi în gura podului casei și ne  uitam cu ne căutau disperați! Noi nici nu suflam, revolta contra nedreptății ne luase graiul. Și mai era și ranchiuna, la care ai fost tot timpul campion necontestat!

Peste niște ani, ți-ai bătut  mereu joc de mine, când aveam o problemă, te refugiai în lumea pe care ți-ai creat-o și unde erai mare cavaler și rege! Eu, trebuia să mă descurc fără tine! Dacă ieșea ceva prost, iute apăreai și - mi băgai placa cu  lecții pentru proști! Că nu știu să mă descurc, că sunt, fără tine, nul și neavenit! Noroc că am reușit să te domin, am preluat conducerea, pentru asta nu m-ai iertat și de aceea tot vii cu critici, parcă n-ai ști că așa e de când lumea, unii fac și alții trag! Ar trebui să-mi  mulțumești că nu te-am pus la treabă, să le rezolvi tu pe toate, să vedem, mai comentai? Nici măcar atunci când ai greșit tu, nu ți-am cerut socoteală, eu făcusem trăsnaia, trebuia să-mi asum responsabilitatea! Așa cum trebuie toată lumea trebuie să fie convinsă că nu are numai drepturi, are și obligații! Că o greșeală n-ar trebui să ducă pe nimeni la eșafod, dar fiecare ar trebui să - și ceară iertare când greșește, mai ales când greșeala are urmări grave!

Îmi amintesc de faza aia  de acum 30 de ani, când colegul meu, dorind să mă tachineze,  mi-a aruncat - Să nu mai faci prostii, cum faci de obicei! Din nefericire, în spatele lui (și știa asta!), era noul nostru șef! Mai ții minte, am plecat supărat, fără cuvinte, acuza era nevinovată, dar noul șef nu știa asta! Cum nu știa că așa glumeam noi, în particular! Nu ar fi trebuit s-o spună atunci, pentru că șeful a întrebat, în lipsa mea, care sunt prostiile care le fac de obicei! Neprimind lămuriri, nici nu avea ce să primească, a devenit suspicios la adresa mea, a început să mă urmărească, ba chiar să întrebe pe toți din colectiv, până a dat de unul care nu mă înghițea și care m-a făcut albie de porci! Dar asta, știi, nu-i așa, am aflat - o mai târziu, eu eram supărat ATUNCI!

După jumătate de oră, colegul cu gafa a venit după mine și n-a găsit să-mi spună decât:

- Ce naiba ești, și tu, așa sensibil? Nu înțelegi de glumă?

Nu, nu înțelegeam! Pentru că ai sărit tu, Cineva din mine, și i-am spus- Ai văzut pe cineva să aibă  un buton, un potențiometru, ceva, care să-i regleze sensibilitatea? Sucești dreapta și nu mai ești sensibil? Dai stânga și te emoționezi? Cum te naști, așa trăiești! N-a răspuns, n-avea cu el comutatorul de reglaj respectiv!

Mai târziu am aflat că sunt oameni care au așa ceva și m-ai pus să-mi iau și eu scula respectivă! Numai că tot tu ai avut grijă să ruginească, ți-ai fi pierdut rolul! Egoistule, mai bine mă lăsai așa, mi-ar fi fost mult mai bine!

Deci, relația noastră a ajuns la final! Ca toate lucrurile amestecate și ca toate căsătoriile consumate și putrede, e vremea să ne despărțim! Doctorii mi-a prescris să mă fac nesimțit, ca să mai trăiesc puțin! Cu tine, umbră sâcâitoare, nu apuc nici Anul Nou! Îți mulțumesc pentru că ai fost mereu alături de mine, dar mi-e mai bine fără tine, nu mai e cineva de nicăieri, nu numai din mine, să umble în coșul cu rufe murdare! Pentru că asta mi-au reproșat toți, că, din cauza ta, le-am umblat la coșul cu rufe murdare și cui îi place să i scoată mizeria deasupra?  În plus, nici mie nu-mi plac rufele mele murdare!

- S-o crezi tu că am să te las să pleci, m-am atașat de tine și de tâmpeniile tale! spune Cineva din Mine. - Dar, dacă insiști, putem s-o luăm de la capăt! Trăim de prea mult timp în simbioză, nu vei rezista multă vreme fără mine! Fiecare om are pe cineva în el, care îi spune ce-i bine sau ce-i rău, numai că unii pot să-și vâre câlți în urechi, să nu audă ce spune Cineva Fără Cuvinte!  E mai ușor așa, să nu bagi în seamă pe cineva care-ți umblă la coșul de care spui! ăla cu rufe murdare! Dar nu e cazul tău, recunoaște că-ți place să te mai tragă, din când în când, cineva de șireturi! Că nici tu nu ești un sfânt, nu mai da vina pe alții!