Un mare politician de cartoon, cu două facultăți la activ și trei, la pasiv, se întâlnește cu un fost coleg de liceu, pe care nu-l mai văzuse de mulți ani trăiască!
- Mă, urechiatule, ce-ai mai făcut în ultimii ani?
- Sunt profesor de logică, mă pregătesc să scot o carte, după ce mi-am dat doctoratul!
- Și cu ce se mănâncă logica asta, că parcă am scos-o din programă?
- Cum să-ți explic mai bine! Ai acvariu acasă?
- Am!
- Însemnă că iubești peștii! Dacă iubești peștii, iubești și animalele!
- Așa-i!
- Dacă iubești animalele, iubești și oamenii! Dacă iubești oamenii, înseamnă că iubești și femeile!
- Corect!
- Atunci nu esti gay! Ai înțeles?
- Beton! Am mai învățat ceva!
Mândrul politician ajunge la Parlament și-l cheamă pe șeful de cabinet, ruda unui prieten:
- Măi Vasile, tu știi ce-i aia, logică?
- Nu știu, că am cam chiulit, mai bine mă duceam la sport, decât să aud ciudățenii!
- Mă, tu ai acvariu acasă?
- Nu, că n-am timp de prostii!
- Atunci ești gay, măi Vasile, asta-i logica!
----------------------------------------------------------------------------------------
Florin a intrat în depresie, vede numai monștri cu aripioare străvezii, zburând în jurul său, sau, câteodată, monștrii devin rudele sale, numai că nu zboară, ci se târăsc precum șerpii !
Ca să scape de viziunile ucigătoare cu monștri, a apelat la un psiholog, deși fraierii care-l cunoșteau hohoteau pe Zeama lui, na! că Florin a ajuns să se ducă la doctorul de nebuni! Nici măcar nu și-au bătut capul să facă diferența - psihiatrul e una, psihologul e mai multe, dar nu neapărat pentru nebuni!
Dama cu psihologia a avut răbdarea să-l asculte aproape un ceas, timp în care n-a căscat, căsca pe banii ei! Florin s-a tot răsucit, la sfârșit semăna cu o funie împletită, de legat vițelul, până când a obosit și s-a oprit. Dama, care pe parcursul frecușului lui Florin, a mai aruncat câteva întrebări, băgându-l în ceață (și, posibil, nu numai acolo!), s-a precipitat, mai ales cu salivă, trecând la contra-atac:
-Deoarece în copilărie nu ai beneficiat de toată atenția cuvenită, ești marcat de lipsa de sensibilitate a celor din jurul tău, consideri că nu ți se dă suficientă dreptate !
Florin, atins în punctul său nevralgic, cu care se așezase pe canapea, se gândi că de-aia vine lumea la specialist! Știe el, psihologul, de ce nu doarme bine noaptea, prea îl trăgeau ai lui de moț, când era mic, de 16 ori pe zi, nu-i dădeau suficientă atenție, ci mai mult păruială!
-Cred că ai copilărit într-un mediu insalubru, o casă plină cu păianjeni și gândaci, de unde ai rămas cu obsesia insectelor care nu te lasă în pace. Nu ai avut prieteni, nu iubești animalele, de aceea oamenii te frustează, te enervează și te dau peste cap!
Florin dădea resemnat din cap - maică-sa era o obsedată de curățenie, dacă vedea o firimitură, se spânzura de lustră și urla, de o știa tot cartierul! Era adevărat, prieteni nu a avut, pentru că stătea mai mult cu fetele, până ele n-au mai băgat de seamă că el e alt gen, nu chiar masculin, dar totuși…! Cu 6 mâțe și 4 câini, nici nu avea cum să iubească animalele, mai ales că trebuia să curățe după ele! A încercat să le educe, să utilizeze în mod corespunzător WC-ul, dar nu a reușit, ba chiar s-a molipsit el de la ele, utiliza și el curtea! Cât despre celelalte animale bipede…!
Lui nu-i mai plăceau oamenii, deși la religie învățase că trebuie să-i iubească ca pe propriul Eu, ăla milos și încornorat! De aia venise la psiholog, să vadă dacă mai are o șansă, înainte de a pune mâna pe topor!
-Ar trebui să faci cum îți spun eu! atinse punctul culminant Dama cu psihologia.- Când te supără cineva, închipuiește-ți că e un gândac! Cu multe picioare, culoarea ți-o alegi când vrei, iar aspectul, cum îți vine bine! Poți să începi de pe acum!
Florin închise ochii și începu să se concentreze. Când îi deschise, în fața lui nu mai era psihologul, ci o gândăcioaică cu sute de lei pe post de cercei! Gri - cenușie, culori șterse, cu 4 perechi de picioare și două antenuțe, cu sprâncene machiate grosier în vârf! Na, că tratamentul dădea rezultate! Ieșind în stradă, să-i sară inima - peste tot, gândaci! Mici, mari, colorați sau doar negri, cu tot soiul de picioare și accesorii la lăbuțe, pe care și le frecau bucuroși, când se păcăleau între ei! Printre gândaci, niciun om, doar gândaci!
Deja începuse să se simtă mai bine, când ajunse acasă. Nu apucă să închidă ușa, și doi pui de om săriră în spatele lui! Din spatele lor, un gândăcel vioriu, cu lăbuțe fine, îi privea drăgăstos! Dar clipa nu dură mult și, din spatele gândăcelului apărură doi gândaci grași și încruntați, care vânturau din clești către el! Ca un făcut, exact în momentul acela soneria plescăi melodia aia enervantă cu Dă, mamă, cu biciu-n mine! Deschiderea ușii născu confuzie, din pragul ușii, două perechi de ochi enormi, așezați pe niște chipuri de gândaci bonomi, dar obezi, semănând cu iubiții lui părinți, îl făcură să uite de socrii din spatele său!
Ceva nu era în regulă, se scuză că are o treabă și se ascunse în baie, locul preferat al gândacilor! Răsuflă ușurat, terapia dădea roade, dar cam sărea calul! Iar când ridică privirea, din oglindă îl privea un gândac subțirel, chiar anemic, ce stătea pe două bețe ce semănau cu două picioare păroase! După privirea încărcată de ură și deznădejde, se recunoscu pe sine! Brusc, îl apucă transpirația:
-Gândaci - gândaci, dar nici chiar așa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu