-Care a fost mâna criminală, care a
lovit, cu piciorul, chiuveta, și - a spart-o? urlă Adjunctul, rotind ochii ca girofarul. - Numai
un tâmpit mai mare ca mine își pune mintea c-o chiuvetă și duce până la final
crima de a distruge un bun care nu-i al lui, e unul comun, proprietate privată!
Obișnuiți cu nazurile și
discursurile Adjunctului, lucrătorii de la Serviciul Vidanjări se opriră o
clipă, să se simtă omul băgat în seamă, după care își văzură de-ale lor,
lăsându-l în domeniul unde lucra de 15 ani.
Numai că
de data asta, Adjunctul se trezise cu fața la cearceaf și dorea să
împărtășească opinii cu subalternii ce trebuiau instruiți și informați:
-În calitate de mâna dreaptă a
șefului, toate hățișurile și răhățișurile sunt la mine! Adică, mă înțelegeți
voi, la mine sunt toate hățurile! Eu trebuie să merg în urma voastră, să vă
verific și să vă dau note, zise calificative, de aceea trebuie să știți că eu
sunt ultimul om! După mine nu e nimeni! Și să nu credeți că mai prost ca mine,
nu e nimeni, să vedeți voi cum e șeful mare! E prea mare, că să se uite la voi,
nașparliilor! Eu sunt sarea şi piperul
activităţii noastre, fără mine nu vidanjaţi nici 10%! Eu sunt Anna şi Carafa,
eu sunt Pilot din Pont, Zeus din Tibet, mama voastră! Mână dreaptă a şefului,
bă, nu mămăligă translucidă! Eu aici o să mor, pe altarul vidanjării, altarul
cui v-a trimis să lucraţi aici! Eu sunt Alfa şi Omega, Cain şi Abel, turbarea
zeilor! L-aţi văzut voi pe Şeful să vă
ajute, să-şi murdărească el mânuţele cu munca voastră de …? Nu! tot eu,
salvatorul vostru, tot eu cu mintea mea murdară şi sufletul încăpător ca maşina
de serviciu, eu vă ţin în braţe şi tot eu dau cu voi de pământ!
Aud vreun comentariu? Cine se pune cu
mâna dreaptă a Şefului? Păi, dacă se găsea vreunul să ridice capul, Regele se
uita la mâna lui dreaptă şi nefericitul îndrăzneţ rămânea fără cap! Cum şi
Şefu’ îşi pierde,
uneori, capul, în faţa mai-marilor noştri! Noroc cu mine, mâna lui dreaptă, că
sunt mereu alături de fundul lui, să-l ajut să se ridice! Nu toată lumea poate
fi mâna dreaptă a şefului, pentru ca să ajungi aşa, trebuie să pleci tu capul!
Vă daţi seama cum e să fii mâna dreaptă a preşedintelui, a premierului sau, cel
puţin, al unui parlamentar? Acum aţi înţeles de ce sunt aşa bine plătiţi
unii, care figurează ca mâini drepte?
Se opri brusc - de zece minute, prezenții
stăteau foarte atenți și păreau că-l
ascultă, numai că privirea le aluneca pe lângă el, undeva în spate! Când se
întoarse, dădu cu ochii de Șeful cel Mare, care, după fața schimonosită și
gâtul strâmb, părea că suferise un atac cerebral cu paralizie! Cine știe de
când stătea acolo și asculta, dar Adjunctul se mândrea cu logica lui de fier și
cu geniul său ornitorinc, pardon! oratoric, așa că nu-și făcu probleme, el nu
se înșela niciodată și nu spunea prostii, ci
numai adevăruri!
Însă Șeful nu părea să adere la
părerea lui despre sine - însuși, ceea ce însemna că ceva era putred în
Danemarca, sau, cel puțin, în scurgerile
din canal!
-Sunt întru totul de acord cu
dumneata! Numai o precizare - știi ce făcea mâna dreaptă a regelui?
Adjunctul boldi ochii la Șef,
neînțelegînd unde bate, și ridică din umeri, chiar până acolo nu ajunsese cu
cititul!
-Ştie cineva
dintre voi? se încruntă şeful Mare-Mare, atât de mare, că la Soare te puteai
uita, dar la el, fără ochelari, ba!
Adjunctul ridică, timiduţ, două degete,
ca la şcoală, provocându-i superiorului său un scrâşnet din dinţi, ce
acoperi tramvaiul ce circulă prin
apropiere:
- Dădea cu mătura?
Barosanul şefilor negă încetişor.
- Spăla vasele, ca muierile? mai încercă odată Adjunctul.
Din nou negaţie, ceva mai virulentă,
ceea ce-l făcu pe Adjunct să renunţe, era prea mult pentru el!
-Mâna dreaptă de regelui îl ştergea la fund, dragilor! Ei, acum cine vrea să fie noua mea mână dreaptă? Că cea veche muşcă
pe furiş!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu