Pe vremea când eram în clasa a IX-a, vajnica Miliție românească s-a prezentat la liceu, ne-a adunat, ca pe curci, în aula mare și ne-a pus un filmuleț, pentru care, pe atunci, cred că s-a cheltuit jumătate din bugetul anual al poliției județene din zilele și nopțile noastre! Adică, de azi!
Spre deosebire de tehnica năucitoare contemporană, bazată pe par și pe măciucă, dar, mai puțin, pe prevenirea faptelor cauzatoare de clienți ai cimitirelor, filmul avea scopul de a ne învăța cum arătăm, dacă nu belim ochii, pe șosetele! pardon! șoselele patriei. De ce mi-a rămas întipărit în mintea mea cât o nucă exacerbată? Din cauză că acel documentar arată distanța pe care frânează autovehiculul la 20 km / horă, 50 km / oral, 70 km/ coră și 90 km / oră! Acum știu precis că un pieton frânează mai repede decât un biciclist, un biciclist - mai greu decât un pieton și mai ușor decât un autoturism, iar o basculantă, la 100 metri, după ce a făcut plachie un grup de pietoni neatenți. Mai depinde și de viteză, dacă pietonii sunt alergători de cursă lungă sau au depășit recordul mondial la fuga cu pantalonii uzi/ cu fustele fluturânde, atunci există șanse să scape vreo doi!
Cert este că pietonul se poate opri instantaneu, pe când un vehicul, datorită inerției, datorate masei mari, datornică atenției șoferului și beneficiară a aderenței pneului, ei, bine! vehiculul se oprește o țâră mai greu, de obicei după ce trece de orice obstacol! Sau, poate, asta e șmecheria, vezi o mașină în viteză și te dai tu, pieton, la ea, poate oprește brusc!
Deși am mai atacat subiectul, cotidianul nu mă lasă netorpilat, numai Pilat cu Pontul avea obiceiul să facă pe prostu’, și știm ce a ieșit, treaba cu răstignirea! Nu cred, însă, că răstignirea pe șosea ar fi o soluție pentru redresarea României, creșterea demografică sau mărirea pensiilor, poate cu excepția tragerii pe roată a ...! Fac ce fac și deranjez viermii ... de măta-se, din cocon! Prost obicei, de arici!
Astăzi, deschiderea anului școlar de învățământ a bulversat toate căile de acces, străzile și drumurile, inclusiv căile nazale ale nesimțiților care se cred deștepți, că și-au luat nasul la purtare! Frustarea mea a ajuns la paroxism, în momentul în care un grup format din doi masculi și două femele traversau cele 4 benzi din mijlocul târgului, pe porțiune cu linie continuă, cu semafoarele verzi pe ambele sensuri. Nu ar fi fost o noutate, dar deranjant era rânjetul lor, când șoferii frânau, să nu-i lovească! Se credeau deștepți, poate apăreau pe rețelele de socializare în chip de heruvimi, ceea ce nu era chiar imposibil, nu aveau ce să caute acolo! Mă întreb unde a fost ascuns filmul cu frânarea și de ce nu se vizualizează în școlile democratice de azi așa ceva, mai sare lumea pe unde apucă, precum caprele sălbatice? Apropos, până și alea nu sunt proaste să sară-n sus că-s deștepte și fudule, chiar dacă legea le ocrotește! Până la lege, ajung pastramă la ceaun! Asta ar trebui înțeles, până vine legea, mai bine casc ochii și mă feresc! Cu legea-n brațe și cu pupatul mortului, nu cred că-i mare scofală, cele două sunt, uneori, incompatibile! Pe scurt, degeaba am dreptate pe cale legală, dacă sunt tratat legal cu Lopatin, ceai de Lumânăriță, Gropanil sau Zeamă de Clopot !
Ieri am greșit dureros de urât – mă durea groaznic capul și mă grăbeam către casă ! Tocmai ce mergeam în spatele unui tractor, ce căra o hudubaie care semăna cu un obiect de tortură antic, și m-am plictisit să merg cu viteza melcului urzicat! Așa că m-a apucat creația și am intrat în depășire pe un drum cu serpentine, crezând că voi trece nestingherit prin curba cu vizibilitate redusă. Greșeală! din deal a venit cu viteză o altă mașină, care, în loc să piște frâna, a ciupit accelerația! Așa că n-am putut vira dreapta, mai aveam trei metri și treceam! Ăla din față a oprit pe drum, după ce am oprit eu, nesinchisindu-se că exact acolo era un drum în dreapta lui, unde putea să intre și să mă lase să trec. Mi-a rânjit în nas că sunt în culpă, eram, dar puteam fi amândoi morți, cu tot cu rânjet! N-am zis nimic, am tăcut, oricum aveam inima împletită strâns, în jurul gâtului. Nici tractoristul nu s-a sinchisit, dacă eram un TIR cred că oprea sau, măcar, frâna! A trecut, izbind cu hudubaia roata mea dreapta-spate. Nu a murit nimeni, nu a fost nici o avarie, esențial că toți ne grăbeam să prindem sfârșitul lumii! Până acasă mi-a trecut capul și mi-au amorțit mâinile, n-am depășit 70 la oră, nici dacă mă trăgeau dracii cu macaraua, n-aș fi putut!
Aici vroiam să ajung - de la o vreme ne grăbim și ne grăbim către moarte! Nu mai avem răbdare și asta, deseori, costă! Și nu costă întotdeauna pe cel care greșește, ia cu ea pe cei nevinovați! Un lucru deosebit de grav este că legislația rutieră e făcută, pe alocuri, de babuini, și nu de oameni cu scaun la cap! Nu s-a luat deloc în calcul situația în care se dovedește cert că șoferul nu a putut evita bețivul care a răsărit din boscheți, mama care a împins în față căruciorul cu propria odraslă sau obișnuitul pieton înfumurat, conștient de drepturile sale, care sare pe trecerea de pietoni în același moment cu mașina CARE ESTE PE TRECEREA DE PIETONI! De ce îl mai târăști în instanță pe unul care are 10 martori ce spun că celălalt era sinucigaș sau inconștient? E doar un simulacru de legalitate, să judeci un om nevinovat, târându-l prin tribunale ani de zile, în timp ce, pe unul care a omorât, cu bună știință, doi oameni, îl condamni cu suspendare, făcându-l mai încrezut și mai măgar! Legea ar trebui să prevină, nu să sancționeze și nici să creeze senzația că ești invulnerabil, nu există așa ceva, nici măcar armură pentru proști!
Eram cu cineva în mașină și mai aveam nici un metru până la trecerea de pietoni, când sare prostimea naibii în fața mea! Frâna a aruncat pasagerul meu cu capul spre parbriz, nu-și pusese centura de siguranță, iar eu nu băgasem de seamă. Șocul l-a scot din țâțâni și s-a răstit la mine:
-De ce n-ai trecut, era verde! Aia nu avea dreptate, puteai să treci, nu te pedepsea nimeni!
Am tăcut puțin, și, până la urmă, am replicat:
-Da, dar aia era moartă, cu tot cu dreptatea mea! Și eu mă alegeam cu dosar!
În timpul ăsta, prostimea generatoare de confruntări verbale, cu nasul pe sus, trecea în zbor, fără să se uite, barem de curiozitate, la fețele noastre livide! Doar era pe trecerea de pietoni, unde mașinile nu calcă oameni, decât dacă sunt cretini la volan! Pe trecere, lumea ar trebui să fie în siguranță, indiferent de culoarea semaforului, așa cum e și la 10-20 de metri de trecere! Și cam peste tot! pentru că nimeni nu le-a povestit că șoferul are permis, dar autovehiculul, nu! e prost, încăpățânat și fuge de răspundere, trecând peste cei care n-au nici o treabă!
Șofer sau pieton, singura persoană care are grijă de tine este propria persoană! Ceilalți sunt subiectivi, se poate scoate o miniserie de povestiri cu jongleuri pe drumuri publice! Mai rău e că poți oricând greși, așa că obligația de a fi mereu pe felie aparține oricărui muritor, dacă nu vrea să ajungă client la popi și la prescuri, bașca la gropari!
Extrapolând ideea la nivel jugular, ne punem gâtul în juvăț în orice situație care implică responsabilitate! Așa s-a ajuns la crime fără nici un rost, la fapte care n-au nici cap, nici coadă, dar dau de lucru la judecători și îngrașă avocați și juriști! Și mai punem un egal și la mass-media, care face bani buni din mortăciuni, deși viii le umflă conturile!
Poate că așa se manifestă selecția naturală, poate așa ar trebui să fie, deși nu cred! Ce ne facem cu cei morți, cu acei copii care rămân orfani, cu acei copii care nu mai apucă să copilărească, cu acei oameni care sunt corecți și cad victime nesăbuinței altor capsomani? Sau chiar cu urmașii acestora, care nu înțeleg cu ce-au greșit ei, de trebuie să plângă pentru greșelile grăbiților și neatenților?
Și de ce trebuie să auzim zilnic despre nenorociri, de parcă nu le-am avea destul pe ale noastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu