Sandu avea 4 copii, trei băieți și-o fată. Tocmai când credea că pune sculele în pod, venise și fata, prea o doriseră amândoi!
Mezina era răsfățata familiei, cu toate că frații cam mârâiau împotriva ei, dar, cu toate astea, îi făcea pe plac, oricât de ciudate ar fi fost dorințele ei.
Amândoi la o doua căsnicie, Sandu și Ilinca făcuseră copiii târziu, după ce se tot frământaseră dacă n-ar fi prea târziu pentru copii, nu pentru ei, se gândeau că, atunci când va avea cel mai mare 20 de ani, ei vor avea peste 50, vârstă la care alții sunt bunici. Și cum să iasă ei cu cei mici pe stradă, să zică lumea că au ieșit cu nepoții?
Până la urmă, s-au hotărât și iată rezultatul! Ba, când se ivise fata, mama crezuse că făcuse toxiinfecție alimentară, au era menopauza, dar, când colo, ieșise o năzbâtie de fată!
Sandu simțea că îmbătrânește, puterile începuseră să-l lase, iar copiii erau, încă, mici!
-Poate o da Dumnezeu să-l văd pe cel mare la pâinea lui! spunea din ce în ce mai des, în timp ce vremea trecea și urmașii creșteau. - Poate am norocul să ajung să văd măcar unul la primul lui salariu! Și din prima lui leafă, să vină cu o pâine acasă, să mănânc și eu din pâinea lui!
Timpul a trecut și fratele mai mare a plecat de-acasă, terminase școala și se angajase la o fabrică de încălțăminte. Lunile au trecut, a venit de câteva ori acasă, dar a venit cu mâna goală și a plecat cu ea plină. Sandu a tot așteptat pâinea aia, dar nici vorbă de ea!
-Poate dă Dumnezeu și - l văd și pe cel de-al doilea la pâinea lui, să mai răsuflăm și noi ușurați! spunea acum Sandu, fără să mai continue cu speranța legată de prima pâine!
Veni și ziua când următorul de pe listă plecă și se apucă de muncă, paznic la o atelier de croitorie. Sandu așteptă prima vizită a fiului, dar acesta veni cu o sticlă de vin, pe care o bău trei sferturi tot el! Sandu nu bău deloc, ficatul lui se răstea la toată lumea, mai-mai, să-l dea gata! Nici următoarele vizite nu aduseră îmbunătățiri situației, ba parcă fiul nu mai aducea nici măcar un măturoi cu care să se curățe pe picioare!
Sandu își luă a doua slujbă și jură că pe următorii copii îi va trimite la facultate! Poate vor avea alt viitor, nu ca a lui, al nevestei sale sau a fraților mai mari.
Cel de-al treilea frate plecă, așa cum vroia Sandu, la facultate! Anii au zburat repede și băiatul a devenit doctor veterinar! Sandu și ai lui s-au bucurat, cel puțin ăsta nu va muri de foame, va avea tot timpul ceva de pus pe masă!
Prima dată când veni acasă, după prima leafă, proaspătul medic aduse o pisică pentru soră-sa și un câine, pentru restul familiei. Pasămite, erau animalele lui, dar nu avea unde să le crească, așa că, pentru o vreme, le lăsă acasă la părinți. Apoi uită de ele, iar ele se obișnuiseră cu mediul! Oricum, nici Sandu nu le-ar mai fi dat, deveniseră de-ai casei și, în plus, le aminteau tot timpul de fratele și fiul care, de ocupat ce era, uita chiar să mai telefoneze, din când în când.
Sandu nu mai spunea nimic de prima leafă a copiilor săi, bine că erau sănătoși și pe picioarele lor! În schimb, ofta mai des, odată cu genunchii care începuseră să scârțâie pe mai multe voci.
În sfârșit, veni și ziua când fiica sa termină facultatea și deveni farmacistă! Ultimul copil zbura din sânul familiei, care acum număra nu mai puțin de 8 pisici și-un câine!
Ancuța, însă, beneficiase de toate oftaturile tatălui ei, așa că se gândi să-i facă o surpriză - la prima leafă cumpără un tort mare și se duse cu el acasă, la părinți!
Sandu privi tortul, o privi în ochi și oftă cât putu de tare, apoi îi zise:
-Fata tatei, de ce ai dat tu atâția bani pe tortul ăsta, că nu-l mănâncă nimeni? Noi suntem prea bătrâni și prea bolnavi, nu ne trebuie tort! Mulțumesc că ai ținut minte de dorința mea, dar voi nu ați înțeles ce vroiam eu! Nu-mi trebuie pâine, am și eu! Nu-mi trebuie tort, prea mulți bani aruncați în vânt, iar vouă vă trebuie de-acum fiecare bănuț! Dacă vroiam să vă bag la cheltuială, ceream icre negre! și-așa nu știu ce gust au! Era vorba doar de un simbol, ăla că am copii la pâinea lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu