Și
cu mâinile alea, le vântură, de zici că-s moriști! Le mișcă întruna, fără rost!
Ei zic că muncesc! Nu mă mai iau după ce zic ei, mai mult dau din gură! Cum să
muncească, dacă nu se vede mare lucru
după unii? Păi, dacă azi fac și mâine repară, cum cred ei că muncesc? Eu,
unul, nu muncesc, dar nici nu mor de foame, se găsește întotdeauna măcar un măr pentru mine. Eu eram prezent și
în mărul din Grădina raiului! Personaj
biblic, asta sunt! Ah! nu! nu și în mărul lui Adam, e prea scorțos!
Bine
că nu am picioarele lor, mai bine mă târăsc, decât să alerg mereu pentru alții!
Se găsește întotdeauna un binevoitor să
te care după el, fără plată! Dacă ești isteț, te cară multă vreme, nici nu
simte că duce bagaj! Tu te faci mic, plângi, dacă e nevoie! Te ascunzi în păpuriș, dacă altfel nu se
poate! Cu cât te faci mai mic, cu atât nu
te bagă cineva în seamă! Am avut un
bunic care a bătut recordurile la longevitate, a trăit 98 de ani în casa unui
măcelar! Treceau generații de măcelari pe lângă el, nu se zărea umbră de
atenție! Erau prea ocupați cu tranșatul cărnii și băgatul la ghiozdan, să mai
vadă și altceva! El mi-a povestit cum a fost pe vremea regelui, pe vremea
comuniștilor și pe vremea toridă, de-acum! Din nefericire, s-a prostit la
bătrânețe, a vrut să facă baie în piscina măcelarilor! L-au găsit plutind, mort
și pe jumătate mâncat de păsări! Au mâncat și ele ce era mai moale, ce-a rămas,
era mumificat!
Nu-i
înțeleg , totuși, pe oameni! Nu se iubesc între ei, dar așa își închipuie! Ca
să arate că au suflet, își iau animale de companie! Pe unul ca mine, nu vrea
nimeni să mă ia ca porc de Guineea, aș putea s-o duc boierește! Nici așa n-o
duc prea rău, când se înpute locul, îmi iau altă locuință! Pentru cei ca mine,
se găsește loc! Noi ne vârâm oriunde, încăpem în orice orificiu și nu facem
mofturi la mâncare! Mâncăm orice, nu ca alte animăluțe! Și cât mai puțin efort,
ca să nu facem riduri!
Cum
mi-ar sta mie să fiu numai piele și os? Cum arată oamenii, care își văd de
treaba lor! Pe ăștia nu-i invidiez deloc, mie nu-mi plac îmbuibații, decât dacă
cresc în umbra lor! Nici în pielea
oricărui umflat n-aș vrea să fiu, sunt plini de gaze! Au la aere, vai de mama lor
de țărani! Am avut o experiență urâtă cu o divă cam mărginită, dar cu tors de
viespe și muci de aur. Așa își închipuia
ea, eu n-o vedeam decât hrană suculentă, mai puțin creier pane! Nu se îngrijea
deloc, dădea pe dumneaei cu parfumuri fine, dar uita să dea prin baie, ajungea
acolo doar când nu mai avea ce face. De nespălată ce era, nici eu n-am putut să
stau cu ea! Primul venit, primul servit, cu prima ocazie m-am mutat cu chirie
într-un tomberon! Puțea mai puțin!
De
obicei, mie înfățișarea cuiva nu-mi spune nimic. Nu mă iau după aparențe, sunt
numai de suprafață! Uite, să ne luăm după lunganul ăla - pare băiat de treabă,
i-am luat fișa de la un prieten. Ei, bine!
semănăm ca două picături de apă, numai că el e mult mai mare! Și-a
turnat toți colegii la toți șefii, până a ajuns să-i încurce pe unii, cu alții! Mai
avea puțin și se dădea singur în gât, nu mai avea material compromițător! A mai
și greșit, că l-a turnat pe un coleg, neveste-sei, fără să știe că ea era
cuplată cu soțul amantei! S-a făcut, băiatul, albastru, se confunda cu cerul în
luna Mai! când au sărit toți pe el! Din
vierme jegos, nu l-au mai scos!
Nici
etichetele nu-mi plac! Cum să-i spui cuiva
că e parazit, când tu însuți stai
pe spinarea cuiva? Cum să spui despre unul că nu face nici cât o ceapă
degerată, când tu îl mânânci de bani? Cum să mă jur eu să mă mânânce viermii, dacă mint, când în jurul meu îngheață apele și se dau urșii cu sania?
Cu totul altceva e cu alimentele, eticheta te
liniștește! Pe mine, nu! am avut de-a face cu multe dintre ele și m-am convins
că nu tot ce zboară se mănâncă! De
exemplu, de când pasta de mici are pene? Mi-a venit să vomit când am
văzut ce se pune în unele! Dacă nici eu n-am putut să mă bucur de compania lor,
vă închipuiți...!
Am
format un grup de inițiativă, vrem să promovăm o lege a absorbției intestinale,
să nu mai fim lăsați pe dinafară, la noi nu se gândește nimeni, decât atunci
când încurcăm borcanele! Dacă lasă borcanele descoperite, fără capac, normal că
e tentant să te vâri în ele! Fac oamenii ce fac, ne înjură cât pot, dar, până
la urmă, tot la noi ajung! Nu înțeleg că noi suntem finalul, după noi nu mai e
nimic? Și atunci, de ce ne-njură și ne folosesc drept termen de
comparație? Printre ei sunt o mulțime
de-ai noștri, mascați în oameni de treabă! De asta mi-e ciudă, că nu sunt
corecți, noi suntem cu ei, ei sunt împotriva noastră, dar, când unul de-al lor
fac o mizerie, o aruncă-n capul nostru!
Nu
știu ce a gândit Dumnezeu, când ne-a creat, dar cred că ne-a făcut înaintea
oamenilor! Și nu pot să mor de nervi, cum de oamenii au voie, și noi, nu? Uite
așa se umflă viermele invidiei în noi, de la nedreptăți din astea, gratuite! Nu
puteam fi toți egali?
Și Viermele se ascunse supărat în mărul
putred, aruncat pe marginea drumului de un copil mofturos și râzgâiat! Dacă i-a
trebuit comparație!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu