PĂDUREA ARE SPINI!

Pădurea nu-i doar adăpost

Și pentru bun, și pentru prost!

Mai e și grajd, și bar de zi!

Nici nu mai știu ce naiba o mai fi!

Cu greu am înțeles că n-are nuri,

Și are-n ea și multe uscături!

Pe care, în loc să le aruncăm,

Le facem temple şi îi adulăm!

Pădurea are mulți copaci,

E o bătrână cu mulțimi de draci!

La umbra ei stau pui de urs, de râs!

Şi râd de noi, că suntem mare fâss!

În ea  găsești de toate pentru toți-

Peturi, cărbuni, gunoaie și chiloți!

Și cei ce n-au un cer deasupra lor

Mai rup ceva din ea, doar e a tuturor!

Aș vrea ca țara mea să fie o pădure!

Să pot, mai lesne, pune mâna pe secure!

Să fac un foc din tufe si tufani,

Din fiare rele  şi din mocofani!

Mi-e dor s-aud colinde haiducești

Și nu făcute-n fabrici chinezești!

Pe vremuri, ieșeau la drumul mare,

Azi, hoții stau la noi, pe noi, călare!

Mi-e dor de mielul haiducesc,

Şi nu de lupi în strai domnesc !

Mi-e dor de flinta haiducească,

Şi nu de trânta nebunească!

Să fim haiduci, ce bine-ar fi!

Ia să vedem, cine-ar domni?!

De ce n-am lua, de pildă, calea lor?

Sau mult mai bine, …calea codrilor?

Apuse vremuri! Ajuns-a ca să fie

O mare nepăsare de om și omenie!

Mai bine trai, neneacă! Feriți de răgălii,

Decât ca în pădure, mai bine-n colivii!

Dar tot ca în pădure, trăim de ani păgâni,

Avem cu noi şi fiare, avem şi mulţi stăpâni!

Trăim acum mai bine! Şi binele rămas

Ne iese, câteodată, ceva, mai mult! pe nas!

O palidă sclipire din umbra unor fagi

Ne aminteşte de cei din vechi, cei dragi!

Pădurea mea cea bună, nu poţi fi ţara mea?

Nţţ! S-au adunat prea multe, ca să încape-n ea!

Putregaiuri , cioturi şi multă umilinţă,

Apar din frunze moarte şi sapă în credinţă!

Apoi, într-o clipită, copacii cei mai fini

Devin lesne o marfă şi pleacă prin vecini!

Pădurea seculară se duce la străini.

Aşa cum pleacă toate !Şi pleacă de mulţi ani!

Beleaua e a noastră! Noi cultivăm ciulini!

E plină azi pădurea de târfe şi golani!

Să dăm foc la pădure? Mai bine, la valiză!

Au năpădit pădurea mulţime de cretini!

Sau să ne adunăm, să facem analiză,

Şi să scăpăm, odată, de  sufocanţii spini?

Pădurea are-n ea o inimă nepieritoare! 

Nu valorează cât o ceapă, fără de noi, în ea !

Iar cei ce cred că lumea-i prostuţă, visătoare 

Ar fi  cu mult mai bine, cuminţi, în ea, să stea!