Toți trei munceau în același spațiu strâmt, de 10 metri
pătrați, cu tot cu creierele lor. Cei doi “vechi” făceau un tandem inegalabil, ducând la capăt cele mai
dificile sarcini. Mai tânăr cu vreo 12 ani, cel nou fu adoptat de “hârcile bătrăne”, care îl învățaseră cum trebuie să se descurce la noul său loc
de muncă, ca să ajungă la pensie. După o vreme, când acesta deveni destul de
bun, după ce aspirase, ca un burete, toate învățămintele celor doi, pisălogeala
încetase, iar el rămase pe picioarele proprii, fără reazem. Ceea ce nu însemna că cei doi încetaseră să
mai trăncănească, doar că vorbeau despre ale lor.
În ziua aceea, se nimeri
ca cel tânăr să fie mai receptiv la ce discutau cei doi, așa că auzi toate
comentariile:
-Muierea mea, după două’jde
de ani, mi-a declarat război - cică
s-ar fi săturat de hazul meu și nu mă mai tolerează! Acu și-a găsit, când mă
părăsesc dinții și energia internă!
-A mea a început acum trei
ani, când, întro noapte, n-am mai ajuns acasă! Nici azi nu crede că am căzut
întro gură de canal și-am rămas înțepenit în ea! Dacă nu știu cine au fost
bețivii ăia, care m-au scos spre dimineață, n-am putut să dovedesc că așa s-au
petrecut lucrurile! Dacă-i spuneam că vin de la curve, mai degrabă scăpam de
gura ei!
- Așa
încep ele – îți reproșează azi, una, mâine, alta! Până te trezești (dacă te
trezești) înjugat! Din primele zile de căsnicie, încep cu gelozia ”De
ce te uiți la aia, n-ai mai
văzut fund?”. ”Mi-a spus cineva, că azi erai cu o damă, în mașină!”
Orice ai spune, pui gaz, pe foc!
- Așa
încep toate - zici că te lasă, să faci ce vrei, dar strâng hățurile, până îți
ajunge limba sub genunchi. Dacă aș fi din nou, la data când m-am legat la gât,
nu la cap, aș pune piciorul în prag - aia, da! aia, nu! Și-am terminat discuția!
Nu să ajung, ca acum, să dea cu fierul de călcat, după mine! Să-mi arunce
rufele, pe geam, pe motiv că nu mi le-am
strâns!
-
Și când mă gândesc ce bivol am fost, când ne-am luat - m-a amenințat că, dacă
dau un singur deget, în ea, mă pândește noaptea și-mi taie urechile cu
foarfecele! Și-am crezut-o, mama ei de treabă! Acum spală, pe hol, cu mine!
zice că n-are mop!
-
Proști mai suntem, noi, bărbații! Dacă le tăiam macaroana, de la început, nu se
ajungea aici!
Tânărul,
însurat de doar 2 luni, rămase pe gânduri: chiar a doua zi după ce veniseră din cele trei zile de lună de miere, trebuise să-și ducă o vecină tinerică, la maică-sa, la spital. Nici nu intrase, bine, pe ușă, la întoarcere, că se trezi cu șiroaie de lacrimi,
întretăiate de mici țipete de furie – îl văzuse soacră-sa și-și montase fiica,
pentru că el nu mai apucase să-i explice ce se întâmplase. Abia după o
săptămână se împăcaseră, dar fusese nevoit să facă niște concesii usturătoare
și costisitoare. Cât despre rufe murdare, nu ajunseseră, încă, pe fereastră,
dar le găsise, pe jos, ude, în baie, evident lăsate, în mod provocator. Își
mai aminti că iubita lui soție tot așa îl amenințase, că dacă dă cu un degețel,
în sufletul ei, îi vâră foarfecele în inimă! Mde! Variantă derivată, semn că
damele studiază, de obicei, cam la aceeași școală!
- Paștele
mamii ei, de viață! se trezi spunând cu voce tare, închipuindu-și că deja e sub
papuc și că, dacă ceilalți ajunseseră acolo, după ani grei de suferință, el
călcase cu stângul, de la început! Atunci, cum va fi peste 20 de ani?
-
O omor! Mă duc acasă și-o omor, să nu pățesc ca alții! O să rezolv, de pe acum,
lucrurile! urlă tare, înșfăcându-și haina și ieșind, vijelios, pe ușă!
Cei
doi se priviră temători - au depășit
măsura? Puseră la cale toată discuția, cu scopul să-l sfătuiască, indirect, pe
tânărul și impresionabilul însurățel, chiar dacă exageraseră cam mult! Pentru
că amândoi aveau o căsnicie beton, și nu datorită lor! Dar ce și-au zis - dacă
tot e receptiv băiatu’! să-i
băgăm în gușă, ca la pelicani! Acum le părea rău, dar era prea târziu! Oare
nebunul, n-o s-o strângă de gât?
Până noaptea târziu, urmăriră știrile, să vadă dacă nu se
aude de vreo crimă pasională! Fiecare cu"morcovul" său, adormiră spre dimineață,
fără să afle dacă nu s-a întâmplat vreo nenorocire.
A doua zi, răsuflară ușurați – colegul lor veni, liniștit,
la muncă, semn că nu s-ar fi întâmplat ceva!
Abia când veni pauza de cafea, văzură ditamai vânătăile,
la ochi și la nas! Când l-au întrebat ce se întâmplase, acesta, spășit, îi
lămuri:
-A fost mai iute decât mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu