-Ori te apuci
de treabă, ori îmi plătești 2.000 pentru transport, ce! te-am pus eu să te dai
cocoș, că le faci pe toate!
Tudorică
trebui să accepte comanda, mai avea niște lemn de nuc de la un coșciug, o făcea
de-acolo! Mai greu fu cu stabilirea plății, Moș Zgârcilă a început
să se vaiete că trăiește dintr-o pensie, că e bolnav și n-are bani de
medicamente, că i-a murit scroafa și trebuie să-i pună de 40 de zile! Lui
Tudorică îi stătea pe limbă... multe obscenități, precum și întrebarea - Atunci
ce-ți mai trebuie vitrină? că
primi și explicația - moșulică vroia să impresioneze o dulceață de băbuță de
40! Ăsta
nu știe că aia nu se uită la vitrina lui, ci la alte vitrine, mai fățoase? mugi Tudorică în sanctuarul său interior.
Îl conduse
încetișor către ieșire, rugându-se Cerului să binevoiască să-l ia la el pe
Zgârciobilă, care deja întrebase -Mâine
vin și-l iau, că mă grăbesc?
Tudorică se
abținu cu greu să nu-i tragă una între picioare, constată că ar fi inutil și-l
convinse să mai amâne partida de lins dulceață, pentru vineri!
Nu scăpă bine
de moș Gulie S. Dumitru ( numele adevărat a clientului!), că se
trezi cu un bărbos plin de tatuaje, cu ceafa cât stejarul și cu căștile-n
urechi, care răcni din toți bojogii:
- Meștere, am
o comandă! Drepți, la dreapta! Înainte, marș! Excuse moi, dar ce să-i
faci, deprindere veche, de pensionar din Legiunea Străină! Aș vrea să-mi
faci un Uzi, cu tragere rapidă, cocoș electronic și lunetă pe ambele fețe!
Tudorică își
croi doi pumni peste falca care plecase la plimbare, plus unul, suplimentar,
care să stopeze căderea definitivă a mandibulei, care vroia în excursie. Reuși
să lege cele două cuvinte esențiale, întrebând :
- Da’ cine v-a
șoptit că facem și arme, să-l împușc?
- Uzi e arme?
nu știam! Credeam că că e o undiță sofisticată, așa mi-a recomandat un prieten!
Deci, nu puteți? Bine, au revoir!
Tudorică își
aminti să-l întrebe dacă are oțelul special respectiv, dar dădu a lehamite
din mână, la ce folos, chiar dacă se pricepea, nu dorea să aibă pe nimeni coleg
de celulă și de celulită! În plus, cei doi gardieni de la ospiciu care însoțiră
clientul spre ieșire, nu păreau că i-ar mai da acestuia jos călușul, pentru că
începuse să muște!
Nu are rost
să trecem în revistă toți clienții care l-au adus la paroxism și la nebunie pe
Tudorică, ne interesează ultima comandă, aparent inofensivă, ce venea din parte
unei cliente care dorea o haină de piele cu accesorii scumpe! Tudorică, care nu
făcuse niciun ban în ziua aia, era un pic aerian, n-o ascultă decât cu o
jumătate de ureche, și aia pleoștită, altfel și-ar fi dat seama că el nu e
croitor, n-a lucrat niciodată în domeniu și nici nu are de gând! Cu mintea
plecată în Australia, Tudorică preluă comanda, reținând că doamna dorește niște
butoaie de lemn, cu cercuri late!
- Și ziceți că
o vreți cu fundul mare? o întrebă pe clientă, care boldi doi ochi verzi ce
dădeau spre roșu –mac, ceva în genul unui vulcan în erupție. Doamna, care
tocmai venea de la o ședință fit-ness cu lapte, demolată în amorul propriu, se
răsti la el:
- Am spus cât
mai strâmtă la mijloc! Exact cât să cuprinzi în brațe!
“E nebună,
sunt primele butoaie care vor arată ca o cămilă oloagă! O să mă iau după brațele
mele, că-s mai cuprinzătoare !” gândi maestrul de ceremonie Tudorică.
- Și cum
faceți butonierele? se mai interesă femeia. Să fie finuțe, să nu se vadă!
- Dăm
găuri cu spiralul cel mai mic! încercă el să o liniștească, gândindu-se la
cepuri. Aveți canele mici pentru asta?
- I-am ales pe
cei mai mici, care se potriveau ! Totul e să se potrivească la găuri!
- Găurile se
lărgesc, nu vă faceți probleme, le facem să băgăm și pumnul!
- Să nu
stricați materialul, că altul nu mai am! S-o nimeriți din prima!
- Din prima,
din a doua, din a 9-a! facem treaba cum trebuie! Unde aveți materialul?
- În sacoșa de
pe scaun! Ce rămâne, dați înapoi!
Lui Tudorică
i se umflă o venă, mai-mai să plesnească:
- Cucoană, tot
suntem aici, ești într-o doagă? În loc să vii cu o căruță, vii cu o pungă de 2
lei? Fierul unde e?
- Trebuia să
vin și cu fierul de călcat! Dar nu merge călcată, se strică!
- Da, dar
merge frezată și curbată!
- Meștere, tu
ești frizer sau nu te pricepi?
- Cucoană,
dumitale nu ești într-o doagă, ci ai rămas doar într-un cerc și ăla strâmb!
Lucrurile
s-au lămurit după ce s-au păruit și la propriu, și la figurat! Lui Tudorică i-a
rămas fierea mică, dar dădea pe-afară! Supărat, a jurat că mai muncește o lună
și apoi își ia lumea-n cap!
Asta declara
acum 2 ani! Și-acum mai lucrează în atelierul lui, numai că nu lucrează la
comanda nimănui! Și nici cu pielea clientului, are cine să o ia și fără el! În
schimb, a descoperit cum poți să obții rezultate spectaculoase ca
sadic profesionist-îți faci lucruri numai la comandă, fără materialul tău!
Oricum nu-ți trebuie, dar mai trece timpul!
Ariciul
se mai gândi o țâră, apoi se trezi cu gândul- Ce bine semănăm, și eu tot
cu materialul clientului lucrez! Dacă nu aș avea materie primă
zilnică, aș da faliment! Din păcate, cât or fi lumea și pământul, or tot
fi destui care să greșească, așa a fost de la facerea lumii! Beleuța stă în
modul în care trecem peste macaz! Dacă la alții, cei care lucrează cu materii
și materiale, adică materialiștii, se mai poate face ceva, la mine șmecheria
stă în ce anume am învățat dintr-o greșeală, să nu se repete! Dar NU-I PROBLEM!
chiar trebuie să nu greșim?(scuza care ascunde că ne-a durut în ... pălărie!)
Să nu mai aibă lumea ce bârfi? Hai că nu-i corect!Până la urmă, să batem șaua,
să priceapă...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu