GOSPODARUL

De când îl știu, trebăluiește! Chiar și după ce i-a sărit o bucată din inimă, de s-au chinuit chirurgii 8 ore, să-i coase inima, la loc, tot nu s-a liniștit! Asta e - unii oameni nu pot sta locului, ei trebuie să miște, să transpire și să-și pună mintea la contribuție! Și să dea din mâini! Noroc de marea masă, a celor care nu vor să dea din nimic, ca să se păstreze echilibrul lumii!

Pentru că îmi trebuia o cheie, pe care n-o aveam, m-am dus la vecinul neastâmpărat, știind că are de toate.

L-am găsit în magazie, meșterind ceva, nu m-aș pricepe să explic ce era, dar nici curios, nu eram. Oricum, dacă găsea că-i bine, știam că îmi va spune chiar el, fără să întreb. Pentru că de tot de la el am învățat - să nu fiu curios! I-am adoptat modelul: trebuie să-mi cunosc vecinii din dreapta - stânga, față - spate, fără să mă intereseze când se bat între ei și fără să-i invit, să bea, în fiecare zi, cu mine. E îndeajuns, să ne cunoaștem, fără să facem bisericuțe și fără să ne împrumutăm de borș sau sare.

-Mi-am mai  cumpărat ceva – picamer! m-a luat, repede, de la ușă. -N-aveam și nu știu dacă, vreodată, n-o să-mi trebuiască! Am, acum, cam de toate: pendular, freză, rândea, mașini de găurit, rotopercutor, strung de lemn, strung de metal, abric, drujbă, aparat de sudură, etc! Până și generator, să-mi ducă aparatul de sudură, mi-am cumpărat! Și nu din astea, de la reduceri, mi-am făcut comandă de scule meseriașe, profesionale, să nu mă lase cu treaba neterminată! Știi cum e - când ți-e lumea mai dragă, hop! se strică! Și, pentru omul gospodar, cel mai urât e să nu-și mai facă treaba, că n-are cu ce! Te faci de râs, dacă apelezi la alții, să-și bată joc de tine și să mai rămâi și dator!

M-am simțit, nițel atins, că apelam la el, dar, privindu-l, mi-am dat seama că nu vorbea pentru mine, vorbea tot cu el însuși. Și nu mi-a dat timp să mă rușinez, s-a apucat să înșire sculele, pe banc, mândru că e mare gospodar! L-am lăsat să-și facă damblaua, pentru că nu făcea nimic, rău, și-mi era drag, pentru ceea ce era.

Doar că, la un moment dat, am zărit pe un raft o cutie care nu-mi spunea ce conținea și de care nu pomenise până atunci. Am încercat să mă deslușesc, dar n-am reușit, așa că am întrebat de-a dreptul:

-Da’ în cutia asta, ce-i?

M-a privit serios, ceva mai lung decât de obicei:

-Păi! mă gândesc întotdeauna, că omului nu trebuie să-i lipsească din casă, chiar nimic! Și cum mă pregătesc „să urc sculele-n pod”, am cumpărat, preventiv, și-un vibrator!