Îmi închipui, tot timpul, că sunt un câine rău, nevaccinat, care se ferește să muște bucuțe și piciorușe,
pentru că mama m-a învățat să fiu un câine creștin-ortodox, deci să întorc obrazul pentru următoarea scatoalcă. Din postura asta, de patruped, mă tot dau
înapoi, să nu irit fețele subțiri, pînâ am ajuns să mă dau cu fundul, de
pereți. Ceea ce demonstrează că nu-i suficient să faci, când trebuie, un pas
înapoi, că așa ajungi la colț. Și-atunci sari la beregată, nu te mai uiți unde
și pe cine, sfâșii, trebuie să ripostezi, că, altfel, te ia Mama - Gaia!
De data asta, nu eram la
colț, dar mi-a ajuns veninul în urechi, când, din postura de Arici, am citit
postarea lui nenea Lucian Mândruță! Care m-a zgândărit în orificiul meu, zis
bârlog, deoarece nu-mi aminteam unde am auzit de nenea și cui făcea plecăciuni,
înainte ca acesta să intre-n tentativă de suicid! Curios, ca orice fată mare,
care a rămas, după, tot mai mare, m-am documentolat și m-am apucat de citit
comentariile de la postare. Paranteză – nu știu ce i-a venit unui fâs, ca
mine, să ridice ochișorii săi minusculi, către un crepu-sculă al jurnalismului
românesc!
M-am emoționat, ca cioara
la parastas, aflând că Nenea Lucian a ajuns să sune la urgențe, prin Franța,
când i s-a aplecat în față, că e român!
Pentru că asta m-a scos din șlapi și din bermude, că lui nenea i s-a făcut
rușine, că e român! Parcă l-a rugat cineva, să-i fie rușine! Noi ne rușinăm în
fiecare zi, nu pe bani, ca el, dar ne vedem de-ale noastre, nu defecăm și-n
creierul altora, atingând ce doare pe toată lumea!
De fapt, plimbările sale cu bicicleta prin țări străine, când unii
dintre noi abia ajung să zărească, din mers, un ștrand de pe vremea
răposatului, nu se termină chiar întotdeauna, cu 112! Numai că, trăind din
frecarea, la rece, a emoțiilor drept - credincioșilor, i-a fătat mintea, subiectul,
fie vorba-ntre noi, cam festonat cu ață albă! Și chiar a prins - comparativ cu
jelania, de pe la noi, și Tartarul e mai modernizat! Cum declară majoritatea comentariilor,
datorită naturii umane, repetentă la români!
Ce-a uitat marele
jurnalist, de m-a scos din ciorăpei, este că rolul său e tocmai să arate
adevărul și, eventual, să promoveze ideiile de bine! Postarea face exact
contrariul, citești și cauți cuțitul de curățat pantofi, să-ți tai beregatele!
Mi-e scîrbă de nemernicia asta – după ce ai contribuit la executarea
bunului-simț, înlocuindu-l că exemplara ta mizerie, te rușinezi! Da’
te rușinezi tare, că-i
îndemni și pe alții, să se rușineze, de rușinea ta!
Cum ar fi, ca toți cei care și-au bătut joc de țara asta
și de semenii lor, să orbească peste noapte? Să fie nevoiți să trăiască la mila
celorlalți, pe care i-a adus la ne-milă? Pe toți rușinații ăștia, care nu mișcă
un deget, i-aș pune să trăiască în și din rușine, să se simtă precum ne simțim noi, când suntem prostiți! Ce face, frate!
banul, din om!
Și mie mi-e rușine, dar de mine, de ce-am ajuns - să fiu
nevoit să trăiesc fără principii morale, ca să nu mă pipilesc contra vântului!
Așa, doar rușinându-ne și aruncând cu cartofi stricați, n-o să îndreptăm
lucrurile! Mai ales când epistolarii de profesie, în loc să vină cu idei
creatoare, ei mozolesc ode pentru alții! De parcă n-ar exista mizerii, și la ăia!
S-o spunem pe aia dreaptă – am ajuns, târâți cu bună știință,
să nu mai credem în bine! Ia să vedem – câți ieșim, mâine, în stradă, să chemăm
oamenii, la voluntariat sau la donarea de sânge? Să-i oprim pe ăia care scuipă
semințe sau lipesc gumă de mestecat, pe scaune? Sau ne e frică să nu ne trezim
c-o ghioagă pe spinare?
Sunt enervant rău – ce tot insist pe exemplul personal? Ce? un vierme cu țepi, ca mine, moare din exemplul personal?
Nu! Dar de aici trebuie plecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu