MĂ STRÂNGE-N SPATE? ȘI CE DACĂ?

Cum e treaba cu strânsu-n spate? E cum te strânge-n gheb, când intri-n depășirea unei mașini, și când ajungi în dreptul ei, se deschide portiera și coboară persoana născută la Chioreni, comuna Tăntălăi! Nu! nu e ca gerul polar, nici ca briza mării, doar că solicită, urgent, o oliță!

Chestia cu strânsu-n spate a devenit proverbială la români – îți rămâne cămașa mică, din orice! Te jenează la mers și chiar la gândit, de aceea noaptea se poartă pija-moale, să nu strângă-n spate! Senzația de presiune dorsală apare foarte des: la creșterea  salariilor și-a pensiilor, la scăderea prețului la carburanți (sâc!), la moțiunea de cenzură, la curent și la curent electric, plus gaze naturale! De ce? Pentru că fiecare nenorocire nu vine singură: creșterea veniturilor e urmată de mii de creșteri de prețuri, scăderea prețului la carburanți, e urmată de creșterea prețului la carburanți, moțiunea de cenzură aduce doar fâsuri pe băț, curentul face torticolis, iar curentul electric și gazele noastre, ne fac găuri în pungă!

Se pare că spatele a fost făcut special pentru probleme grave: pe lângă strânsu-n spate, mai e dusul în spate, de unde calul, asinul și boul au strânsuri în spate. Cum avem și noi, care cărăm măgari în spate. Măgari, pe care nici în spate, nu îi doare!

Ca să nu mă duc prea departe, (cum e obiceiul acum, să întrebi unde și-a făcut concediul și să ți se răspundă - La Miami Bitch, deși persoana nici n-a ieșit din curte, dar a studiat harta, pe net, din Burubumbu), vă anunț că mă strânge-n spate loco! Puteți spune, spaniolește, că sunt și loco, că nu mă supăr, pe lângă ce se împlântă în jurul meu, eu cred că devin normal.

Loco înseamnă spațiul meu vital, care cuprinde olecuță de oraș, bașca împrejurimile, unde existența a devenit ceva extraordinar de nemaipomenit de ciudată: nu trebuie să circul mult, ca să mă strângă-n spate! De example! că să mă..., pe mine, ca alții, vroi să întreb că care-i treaba cu canicula care a strâmbat drumurile, de-ți sare volanele, în cap? Și cu volanele în cap, lesne dai în gropi! Știu! sunt obsedat de chestia cu drumurile noastre netoate, dar ultima bucurie, asta cu volanele, este că nu se găsește vreun deștept, să lase marcarea trecerilor de pietoni și să bage Gillette-ul în dâmburi, să nu-mi mai hâiesc regiunea cervicală, la trecerile de nivel! Aha! mă zgâlțîie cineva de pantaloni - da’ cine, după aia, face neted, cu sucitorul? Păi! eu cred că tot ăia care au n-au asanat mlaștinile din carosabil! Ehei! bate-mă, fă gură, că ți-oi da friptură! îmi răcesc gurița de pomană!

La un grătar, duminică, strânsu-n spate n-a sosit de la răcitura vremurilor, cum era de așteptat, ci de la spusele unui românaș revoltat: are, omul, un petec de pământ, și, cum nu are ajutor social, face grădinărit pe el. Numai că-l și păzește, are un pui de casă, pe el, deși n-are curent electric, să țină puiul la clocit. Îmi povestește că Poliția nu-și face treaba, trec pe lângă hatul lui, în fiecare seară, la furat, 10-20 de căruțe, și nu le oprește nici Puiul Pădurii! Să nu-l întreb cine e-n căruță, cine-n teleGuță, nu vede fără ochelari, ultima dată când a văzut, era să rămână doar cu ochelarii, fără tarla și porc în bătătură! Montase, jupânul, o celulă solară, care-i bătea în ochi pe hoți, ăia i-au semnalizat, să-și ia felinarul, acasă,  că-i jenează la mers. Ce era să facă? L-a scos și umblă cu lumânarea, noaptea! Dar nu-l calcă hoții! Și tace, ca să nu-l calce căruța, când doarme!

L-am întrebat ce anume se fură - mi-a spus că TOT! Din primăvară, până dă gerul, căruțele colindă și rad tot ce prind: lucernă, pepeni, legume, fructe, porumb, struguri, paznici și băgători de seamă! În timp ce mașinile de poliție gonesc pe drumuri, la vânătoare de șoferi, blegi și alte orătănii! Le e frică, și lor, să alerge după hoți, că E mulți și răi!

 Așa mi-am adus aminte de-o întâmplare ceva mai veche, dintro comună de pe aici: o bătrănă, dintrun sat de bătrâni, mi-a povestit cum vin hoții, pe înserat, intră în curtea omului, omul, stă cuminte-n casă și admiră cum hoții îi taie găinile și le prăjesc, ospătându-se până dimineață! Noroc că bătrâna n-a avut decât două găini leșinate, așa că hoții au înjurat-o, i-au luat găinile și au pus-o să jure că, data viitoare, are și ea niște găini mai acătării, pentru niște hoți de soi, ca ei! Când a făcut reclamație la șeful de post, ăla i-a reproșat că vrea să bage zâzanie între el și hoți, că ce poate el, face, hoții îs mulți și la el nu mai ajunge nicio găină !

Ar fi bine să exagerez, dar tare mi-e teamă că nu mă strânge-n spate, degeaba! Noroc că m-am obișnuit!

Românașul în cauză nu-i prost - după furăciuni, vin păgubașii și-l întreabă pe cine a văzut. El nu vede nici pe Aghiuță, că vine ăla, îl lasă fără varză și-i mai rade și-un topor! De semnalat e că, la întrebarea ce-a făcut păgubașul, până acum, de nu și-a păzit bucata, ăla răspunde senin că s-a uitat la TV, la Halep, că doar n-o fi prost, să stea-n câmp! Și atunci, de ce plânge?

Precum paralelipipedul cu 56 de colțuri, mă strânge-n spate când îmi dau seama că am ajuns departe, fără să ne mișcăm vreun pic - lucrurile sunt încurcate, rău! Și nu văd cine mă ajută, să nu mă mai strângă-n spate!