(NEW!)Ilinca fusese curioasă, încă de la început – pe cine a invitat soțul, la
inaugurarea noii proprietăți? Numai că Dragoș, fire foarte dură, o rugă, pe ton
de ordin, să lase lista invitaților pe seama lui.
Își doreau demult să se mute la casă, așa că vânduseră apartamentul și umblară după un teren, timp în care
se înghesuiseră în micuțul apartament al părinților lui Dragoș, care era
suficient de mic, ca să fie sufocant pentru cei doi bătrâni, ca să nu pomenin
de Ilinca,
Dragoș & Company!
Și, pe când se spălau pe
bază de listă, neîncăpând toți, dimineața, în baie, Dragoș le făcu surpriza și
Ilinca se trezi legată la ochi, urcată în mașină și dusă spre necunoscut! Unde,
după i ce eliberă vederea, se topi de fericire – nici în cele mai minunate vise
ale ei, nu văzuse așa frumusețe!
Surpriza urma să fie
totală, odată cu sosirea acasă, a copiilor și familiilor acestora. Numai că o
gură spurcată află de viluța cochetă și hectarul de teren aferent, pe care
familia Mugur le cumpăraseră și zvonul se lăți pe Net, de sunau telefoanele
întruna. Cunoscuți, necunoscuți și neamuri, toți doreau să-i felicite, cu
speranța că vor “ciuguli”, și ei, ceva din proaspăta “căpătuială”! Așa că Ilinca nici nu apucă să vadă pe unde
pășește, că profitorii se și auto-invitară, la inaugurare! Cum spuneam,
cernerea acestora și-o rezervă Dragoș, care se înconjură cu un zid al tăcerii.
Grădina și curtea se
umplu, seara, de mașini și oameni, care, după ce felicitau gazdele și le lăudă bunul - gust, se apucau de mâncat și de băut, pe socoteala altora, felicitându-se între ei. Dragoș și
Ilinca se treziră, 3 ore mai târziu, ținându-se de mână și minunându-se cât
puteau băga unii, în ei, și nu plesneau! Și, cum toată populațiunea topise băutură, din belșug, singurii treji,
erau tot gazdele!
-Ce nu înțeleg, dragul
meu, este cum de ai ales pentru asemenea eveniment, exact oamenii pe care nu
vroiam să-i văd, și, cred, că nici tu! se miră femeia. Ai ceva de masochist, în
tine, de-ai stricat asemenea moment, cu așa personaje! Ce-ți veni, zău?
-Mi-a cam plăcut istoria
și mi-am adus aminte de anul de grație 1594, pe vremea lui Mihai Viteazu! Mai
ții minte ce s-a întâmplat atunci?
Invitații, “torpilați“ de băutură la maximum, mutaseră distracția afară, unde nu se
mai cunoșteau grădina și pomișorii. Până și trandafirii, acum călcați în
picioare, miroseau a șampanie și-a grătar!
-Nu cred că știu! replică,
calmă, Ilinca.
-Creditorii, de la care
Mihai se împrumutase pentru a cumpăra tronul, sunt chemaţi cu caietele de
datorii la vistierie cu promisiunea că le vor fi înapoiate sumele cerute.
Strânşi aici, aceştia au căzut până la unul sub loviturile oştenilor şi
tunurilor lui Mihai. Asta era ideea!
Femeia, cunoscându-și
soțul, nu întrebă mai mult, și, dintrodată, se miră de faptul că pe malul heleșteului, pe care atât de mult și-l
dorise, nu mai puțin de 6 panouri, interziceau
scăldatul!
-Știi ce se întâmplă cu un
copil mic, căruia îi spui să nu bage degetele-n priză? continuă Dragoș, sărind
la alt subiect. – Bineînțeles că știi, doar avem trei copii! Așa că ți-e
cunoscut – cum te-ai întors cu spatele,
cum vâră degețelele în priză, să vadă ce pierde! Și asta se aplică chiar
și la oamenii mari – dacă le spui că nu trebuie să facă ceva, de-a dracului o
fac, să-ți facă-n ciudă!
O lăsă, fără cuvinte, pe
Ilinca și se duse la microfon:
-Dragii mei, ne bucurăm că sunteți alături de noi și de
bucuria noastră! Simțiți-vă ca acasă, nu vă jenați! Am doar o rugăminte FACEȚI CE VREȚI, DAR – NU
SĂRIȚI ÎN LAC!
Nu trecu mult timp și se auziră cum plescăia apa-n
heleșteu! Abia când îl auzi pe Dragoș vorbind, înțelese legătura dintre urlete,
Mihai Viteazu, copii și lista de invitați:
-AM UITAT, ÎNTÂMPLĂTOR, SĂ LE SPUN CĂ AM PUS PIRANHA ÎN
APĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu