TOCMAI CREDEAM CĂ AM TERMINAT SUBIECTUL!

M-am bucurat degeaba, că am terminat cu strânsu-n spate – mi-e sortit să devină  boală cronică!

Astăzi, pe leșinătura asta de vreme, m-am dus la piscină, dincolo de calea ferată! Când mă întorceam, am prins roșu, la trecerea de cale ferată fără bariere. Mai să dau buzna peste șine! noroc că mașina de vizavâț a oprit, lucru care m-a pus pe gânduri, băgându-mi piciorul în frână! În genul cum își bagă toată lumea, picioarele, când nu-i convine ceva!

Regulamentar, am așteptat să treacă trenul, cunoscut fiind că avem cele mai rapide căi ferate, dacă ne luăm după cum o iau la vale. Trebuie să fii neam-prost, să nu respecți trenul care vine-vine-vine, calcă totul în picioare, dar are întârziere de-ți vine să pleci pe jos. Cum garniturile de tren au maximum 3 vagoane, cu tot cu cel al “nașului”, nu mă așteptam să treacă sute de vagoane, dar se pare că nu vroia să vină nici unul. Cozile la așteptat s-au majorat, cum se majorează cam multe pe la noi, dar trenul cu dichis, nici să apară! Să zici că abia plecase din Iași și avea, conform obiceiului, întârziere!

M-am scărpinat unde nu mă mănâncă și mi-am spus că, de-atunci, trecem de vreo 6 ori, dus-întors, peste caielele ferate, dar m-am potolit - în țara asta, unde vrem să reformăm totul, de la zero, mai puțin restul, trebuie să respecți legea!

După ce a trecut de Focșani, s-a ivit și amărâta aia de locomotivă, pe care o așteptam. Așteptarea a fost benefică, am avut timp să urmăresc niște păsărele, care se găinățau pe mașinile noastre, și să mă întreb unde pixul lui Băsescu! sunt trenurile alea lungi, de marfă și de călători, care rupeau șinele în urmă cu vreo 30 de coți? Că de dispărut din peisaj, au dispărut ca luate de tsunami! Plus că mi-a trecut prin scăfârlie că degeaba avem treceri de cale ferată, dacă nu avem și trenuri care să treacă prin desiș! Plus că ce mama dracului fac ăștia, au trei locomotive și-un vagon din deșeuri, și noi stăm ca dobitocii, să treacă măgăoia, cum vrea ea, adică la pas?

Măgăoaia trecuse , da’ nu prea departe, vreo 60-70 metri, de la trecere. Chestia aia roșie pulsa în continuare, semn că nu trecuse nimic. Abia atunci am văzut grupul de portocalii, care se sprijineau în ceva care aducea a sapă, dar nu semăna. Le-am fript o poză, taman când măgăoaia a făcut stânga -mprejur, din motive temeinice, cum ar fi frica de portocalii. S-a întors de unde venise și tot n-am înțeles ce se întâmpla!

Bleg, fiind, am așteptat să se fâțâie lumina albă fremătătoare, că alea roșii sucombaseră deja, dar alba n-avea niciun gând! După ce a demarat vis-a-visul, m-am prins - puteam să stau doi ani, acolo - becul sau felinarul alb, se arsese!

Spre marea bucurie a nervilor mei opăriți, un nene de pe sensul opus a forțat depășirea pe sensul lui, moment în care tensiunea mi-a luat-o razna - nu mă așteptam să-mi radă fața, mai credeam că eram îndreptățit să șofez calm, pe sensul meu, unde se fofilase dumnealui! După cca 500 metri șanțuri, inima mea inimoasă a revenit pe poziție, exact cât să prindă momentul când o tanti a ieșit cu găleata de zoaie, s-o toarne-n mijlocul drumului! Și eu, care credeam că are toată lumea, canalizare! Bine c-am văzut-o!

Senzațiile tari au continuat – la piață, două cisterne alunecau pe stradă, dar nu mult, că pe trecerea de pietoni s-a aruncat un nene chior! Un câine a prins momentul, să treacă și el, pe trecere, civilizat, ba chiar l-a depășit pe nenea - Zglobiul, dovedind bună creștere maidaneză! Scena i-a permis unui mârlă, să iasă din piață, cu tigaia  lui pe roți,  să întoarcă pe unde nu se întoarce, și să se vîre printre noi, în ordine analfabetică și total strâmb! M-am bucurat, în continuare, de clipe de desfătare, în care am admirat trecerile de pietoni, timp în care mă târam în spatele cisternelor burtoase.

Pe la  biserica Sf. Spiridon, uite că cei care stau în lopată s-au înmulțit – dimineață, când am trecut, era doar unul, c-un con de semnalizare! Acum, sunt șase - șase, poartă-n casă! Bineînțeles, fiind spre sfârșitul programului, trebuie să oprim și să așteptăm să se dea jos de pe lopată! Ați observat ce vitezomani sunt ăștia, care ne sparg drumurile? Zici că-s termite bete, după ce au fumat „iarbă”!

Peste alte 200 metri, o altă echipă toarnă asfalt – dimineața, doar blocaseră drumul, acum, primiseră și materia primă! Nu-i decât ora 16.00 și e lumină! Mai au timp, până la anul, să astupe șanțul făcut acum 8 zile, pe ceas! Ajuns în fața porții mele, nu-mi vine să cobor – dacă se mai întâmplă ceva?

Cică să ții regim, să trăiești 1000 de ani! Poate viață de morcov, sub pământ!