Dacă ar fi fost cleptoman, ar fi avut o scuză! Dar nu era cleptoman, era un
un simplu hoț, de mâna a 13-a ! Mai luase bătaie, de câteva ori, pentru mici
furtișaguri, dar nu se învățase minte! Dar pesemne că îl consideraseră prea
prost, nici dosar la poliție, n-avea! Vorba aia - prost să fii, noroc, că ești!
Intrase în magazinul ăla, pentru că nu mai avea un sfanț
și-l mânca laba, să fure ceva, plus că mâncărimea aia, care-l împingea la rele,
venise și nu mai vroia să plece.
Studiase terenul și cu alte ocazii, dar acum socotise
că-i numai bine – vânzătoarea era lălâia aia, care se scobea în dinți, cu ochii
pe ceas. Pe aia, n-o scotea-i din ale ei, nici dacă-i băgai degetele-n nas!
Se strecură în partea din spate, cea de-a doua încăpere a
magazinului, și începu să - și caute ținta: erau acolo tabachere, ceasuri,
seturi de cafea pentru cadouri, tot soiul de chestii, de nu știai ce să alegi!
El, însă, mare hoț, știa, doar cu asta se ocupa, cu valorile!
Ochi un ceas cu ramă de argint, nu foarte mare, dar și cu
mici încrustații în fildeș. Fildeș-fildeș, nu plastic chinezesc! Numai văzând
prețul, și te lua cu răcoare!
Așa cum procedase și altă dată, vârâ ceasul în brâu, în
curea, unde stătea foarte bine, fără să iasă în relief. Metoda mergea de fiecare
dată, pentru că, aparent, el părea un tip dolofan, dar nu avea pic de burtă,
cum le stă bine la hoți.
Se mai învârti
puțin prin magazin, strâmbând din nas, că nu-i mulțumit, și se îndreptă spre
ușă. Văcuța aia, de vânzătoare, nici gând să se uite după el, tocmai își pilea
unghiile.
Mai avea doi pași, să ajungă la ușă când, de după un
paravan, pe care nu-l văzuse până atunci, se ivi un uscat înalt și vânos. Apucă
să vadă și monitorul la care se uita ăla, de la camerele de supraveghere, înainte
de a fi bătut, prietenește, pe umăr, de se zgâlțâi și magazinul, și de a simți cum
ceasul îi cade în chiloți!
Al naibii ceas! se apucă să sune tocmai atunci, iar
uscatul comentă:
-Vezi, neică, că-ți cântă cucul! Face - a pagubă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu