TĂCERI SEMNIFICATIVE

    Stătea zgribulit și sorbea din berea rece, ascultându-i pe ceilalți, de parcă fusese decupat din revista” Dai și fugi”- nu părea în apele lui, și nici apele lui, nu păreau a fi dornice să stea cu el! Abia după a șasea bere, ceva culoare se aprinse în obrajii lui, dar gura rămase încleștată de o tăcere ciudată.

            -Da’ bine, băi Neluțu, da’ de când taci tu, ca porcu-n iarbă? se luă Grunțău de el, ca fiind cel mai vârstnic din zonă și cu debitmetrul la bere, stricat.

          Nelu nu reacționă în niciun fel, așa că interpelarea trecu pe lângă el, fără să-l ude, dar îi crăpă gura, întrun rictus sfidător, gen “De-ați ști voi...!”. Reuși să vorbească abia la a 9-a bere și nu din cauză că era prea amețit, ci pentru că tăcerea nu era obișnuința lui:

-Cîte nu-s date omului, să le tragă! Stai cuminte, în banca ta, și te scoate la tablă cîte-i încurcătură, de nu știi ce-ai pățit! Bine-a zis, cine-a zis, că, atunci când ți-e lumea mai dragă, te paște o belea atomică și, dacă e să o pățești, găsești un cui și-n...!

-Dar ce-ai pățit, coane Nelule, de ești așa transpus?

-Săptămâna trecută a fost urâtă, bă! da’ urâtă rău! Nu m-am putut odihni deloc - căldură mare, muncă - ca la balamuc, prostie - gârlă. Dacă am dormit 4 ore pe noapte, și alea, chinuite, a fost lucru mare! Și vine nițică răcoare și adorm și eu, omenește! N-apuc să-mi pierd oasele, prin pat, că mă aruncă jos din scutece o bubuitură! Nevastă-mea era de gardă, eu, singur, nu știam ce se întâmplă! Nu m-am lămurit nici după ce m-am trezit cu cătușe și cu vreo doi, călare pe mine. După ce au spart ușa, au fost așa rapizi, că nici la nas, nu la ochi, n-am apucat să mă șterg! Vorbeau ăia, cu mine, ca cu stufărișul - ei spuneau, eu nu auzeam!

M-am trezit în dubă, alături de alți cățiva, n-am apucat să-i număr, dar nici ei n-au stat, să fie numărați. De unde să știm noi, că scaunele sunt numărate și sunt pentru băieții cu măștile? Ne așezasem frumos, când au urcat și ei, și s-a făcut înghesuială! “Stați bine, băieți?” ne-a întrebat un nene cu cagulă. Eu nu-mi simțeam limba, era plecată la băi, dar un șmecheraș, se vede că nu era la prima vizită, s-a apucat de făcut glume: ”Se putea și mai bine, dacă te strădui!”. Bănuiesc că, din stradă, se vedea bine cum se leagănă hardughia, deși, la ora aia, nu stătea nimeni, să se uite cum o "furam" noi! Pentru că gluma n-a plăcut la toată lumea și s-a iscat înghesuială, din care am ieșit și eu, cu vreo trei ochi vineții!

La destinație, taman în capitala de regiune, am ajuns parțial, întregi, puțin scofâlciți și nu prea dornici de sporovăială – după ore de mers cu spinarea încovoiată, cine mai vroia să stea la taclale? Tanti procuroarea m-a întrebat cum mă cheamă și, prima dată, n-am știut, ceea ce a cam supărat-o! După faza de-acasă, când singurul lucru înțeles a fost că, la mandat de percheziție, mi se pot scoate și pietrele la rinichi, chiar că nu doream comunicare!

Cu ocazia asta, am aflat că nu uitasem să scriu – am scris ore-n șir, până am chelit! Apoi, mi-au dat drumul acasă! N-am zis nimic, cum făcusem și până atunci, nu de alta, dar n-aveam chef de vorbă! Am avut noroc că luasem pantalonii cu bani, așa că am ajuns fără probleme, la mine-n hol! Cam murdar și transpirat, puțin ud, dar eram întreg și-acasă!

Abia după ce am încuiat ce mai rămăsese din ușa de la intrare, m-am dus în baie și am început să urluuuu! Nu mai știu căt a durat urletul, dar m-am oprit cât au intrat paramedicii, pe care nu știu care speriat, îi chemase!

-Și…până la urmă, nu ne-ai spus ce prostie… ai făcut?

-Ah! uitasem – greșiseră adresa! Mai era unul, cu nume ca al meu, dar nu avea același prenume! De aia s-a și enervat procurorul, credea că-s recalcitrantul, de celălalt!      

Câteva clipe, tăcerea nu fu spartă nici de bâzâitul unei muște, dar cineva găsi vorbele de consolare:

-Lasă, bă Nelule, că la tine-i bine! Am eu un vecin, de trei ori i-au spart ușa, de nu mai vrea s-o repare! Toată lumea crede că s-au obișnuit cu adresa! Greșeală, de fiecare dată! Iar el se așteaptă să mai primească oaspeți! Tu, nu?