Copil fiind, pe la cinci ani și-un moț de curcan, nu știa nici mucii să și-i șteargă! În vizită la bunici, nu prididea să se mire cum aceștia făceau mătănii la fiecare cinci minute, cu fața la candela aprinsă. Și acasă la el era aprinsă candela, mai ales miercuri, vineri și duminică, sărbători ... și mai tot timpul!
Credea că se are pe bune cu Dumnezeu, despre care auzise că îi are la suflet pe copii ascultători și cuminți. Nu era foarte sigur de asta, cum nu era nici dacă se încadrează în una din cele două categorii.
Singurul lucru care nu-i plăcea, era mersul obligatoriu la biserică, duminica, înțolit de parcă mergea la nuntă. Și mai era și pupatul mâinii! La dame, ca la dame, dar ce bâzdâc e să pupi partea păroasă la bărbați?
Tot a fost bine, până în ziua în care, printr-o tentativă de sinucidere spirituală, s-a contrat cu bunic’su! Pe când bătrânul, de altfel serios și, parțial, de treabă, de felul lui! își rodea genunchii de dușumea, nepotul, mânat de Ucigă-l Toaca și Agheasma mare, îi dădu cu tifla și cu chifla:
-Tataie, parcă ziceai că Dumnezeu e în ceruri? Și atunci, de ce cosmonauții, când au zburat spre Lună, n-au dat de El?
Curcubeul a fost joacă de copii, pe lângă chipul nădușit, al bunicului fără replică! Replica a venit de la mama dumnealui copil injurios și profanator, care i-a aplicat o corecție structurală și curulentă, însoțită, în zilele următoare, de una învinețire buciferă, relativ purulentă! Mardeala a fost însoțită de repetarea insistentă ( Se știe că repetiția e mama învățării! Nu putea să fie tac’su, poate era mai blând?):
- De când un plod cu muci la nas contrazice bătrânii! Ia de-aici!
Celebrul profanator al celor sfinte nu și-a amintit niciodată care a fost momentul în care a contrazis vreun bătrân, el fiind doar cuprins de cur-iozitatea specifică vârstei, chestia cu vârsta fiind nesemnificativă pentru cei cuvioși. Cert este că a prins ciudă pe bigoți, fapt care l-a ținut la 12 ani lumină distanță față de intrarea în biserică. Ca să se simtă bine, termenul fiind la modă, și-a luat pseudonimul Ateu, crezând că va convinge că el se încrede doar în el, și în nimeni altceva! Da- de-unde!
Perioada ateistă a durat până la divorț, adică după vârsta de 35 de ani, când ateul a luat-o în… sfeclă! Posesor al unei soacre care se ducea la biserică doar că să vadă ce draci robotesc prin preajma lăcașului și să-i salute, a avut bafta nemeritată ca aceasta să se ocupe un pic cu vrăjitoria!
Să analizăm subiectul, el fiind, de fapt miezul acestor povestiri - CUM POȚI CREDE AȘA CEVA? Zău, nu e de râs, bănuiesc că fiecare muritor are câte o părticică din el cu tendințe de a i se face pielea, arici! Deși nu există nimic concludent care să certifice vreo bănuială! Nu m-a întrebat nimeni, dar părerea mea este că există practici lăsate moștenire din om, în om, sau din vrăjitor, în vrăjitor! Cu mai multă sau mai puțină carte, cineva cu astfel de cunoștințe poate face rău sau rău curat, că bine nu știu dacă este corect spus! Să vedeți idee - mătrăguna era folosită să ia mințile, cârciumarii folosind-o cu succes, când îndoiau vinul! ( Cum o fi reușit să-l îndoaie, nu știu! Nu știam că lichidele pot fi prelucrate în modul ăsta!) Uite așa, utilizarea unei banale buruieni, pe care, în mod normal, un om normal n-ar găsi-o normală pentru înlocuirea hârtiei igienice, o tanti vrăjitor ar folosi-o, de exemplu, să tâmpească un amărât fugit de-acasă, să uite ăla cum îl toca nevasta cu sucitorul și să se întoarcă HOME, pregătit sufletește pentru rundele următoare.(Nu utilizați rețeta, dacă ăla merge la biserică!)
Vrăjeli! veți spune! Ăsta a suferit o entorsă craniană, nu mai percepe realitatea!
Și totuși, dacă e adevărat?!? Aveți vreo explicație de ce tot mai multă lume apelează la chestii din astea, cheltuind bani grei pe ele? Cum de persoane cu pretenții (nu mă refer la dive sau maneliști, sau chiar la miniștri!) nu se lasă până nu-și dau în cafea, în cărți sau în buricul Aglaiei? Cu ce ghioc se joacă nenicii la partide, la alegeri? Sau nu știți, cunosc caz, când au mers la vrăjitoare, să vadă dacă vor câștiga alegerile locale?
N-o să facem lumină la problema asta, dar să ne întoarcem la prietenul nostru cu soacra soră cu Bau-Bau! Să vedem dacă mai ziceți ceva rău de Bau-Bau!
Respectiva soacră, mică, stafidită , dar dată D…, a încercat să aplaneze divorțul, numai că n-a reușit, putem bănui că cineva își vârâse coada! S-a înclinat la o icoană, nu putem dovedi că s-a și închinat la ea, urându-i ginerelui-fost să-i dea… dotări masculine mai mari! Să știți că nu e glumă și nici închipuire, lui tanti, peste câțiva ani, i se interzice să intre în biserică, până nu-și lasă jucăriile la ușă și obiceiurile-n pod! Din păcate, restricția a fost anulată fără rezerve, iar dumneaei prestează, încă, aceleași servicii, contra cost!
După respectivul moment de cucernicie, i-a promis fostului că îl va face să se bălăngăne pe stradă, fără să fie beat, și să-și muște mâinile, pentru că se va tâmpi!
Mulți ani după momentul solemn, tipul se speria de umbra lui, vedea vedenii veninoase și îngurgita propriul venin! Atac psihologic sau nu, completat cu mii de mizerii și coincidențe, băiatul ar fi sfârșit la cimitir , cu pătrunjelul pe piept, dacă nu s-ar fi găsit cineva să-l trimită la biserică! Dar de spre asta, în episodul următor! (va urma!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu