CICLUL POVESTIRI ADEVĂRATE- FRATE, CÂT TE IUBESC!

      Mai avea puțin și ieșea la pensie neprihănit - până la 35 de ani, nu a lucrat nicăieri! Cartea lui de muncă era o pagină goală, făcută să fie cornet pentru semințe. Beneficiind de  Soarta cea Haioasă, a putut trăi fără griji, doar din speculații! Nu înseamnă că nu muncea! Și toate învârtelile înseamnă muncă, vezi ce ne tot pocnesc ăștia zilnic? Transpiri și când numeri bani, când repari ultimul răcnet de mașină sau   schimbi vilele, care s-au uzat de la ne-impozitare. Oare de ce lumea nu înțelege că, fără muncă, viața e pustiu? Păi credeți că hoții nu muncesc? Ba muncesc, trebuie să-ți stabilești ținta, să-ți formezi echipa, să studiezi terenul, să faci rost de echipament și să te asiguri că nu te prinde, când scapi de „marfă”! Vedeți ce bine m-am documentat, urmărind filme americane, știu și cât lapte a supt regizorul? Păi, cine e băieți deștepți, scapă, cine nu! caută săpun la bulău! Drept consecință, ăla care crede că trece prin viață fără muncă, are dreptate, a se vedea ajutorul social! Ne-am adaptat perfect la viața capitalistă - cine are bani, are de toate! Cine nu, are coarne și gheb, rate la bănci, rakeți la poartă, penalități cât Everestul și Carpații, unii peste alții!

Ce am cu bietul om, de l-am expus atenției? Practic, nimic! s-ar putea chiar să fie o victimă a sistemului! Pentru că, orice am zice, sistemul ne face să fim ceea ce nu dorim! Sau poate că ne naștem cu dorințe în noi, care, găsind mediul și timpul prielnice, sar la beregata purtătorului, ăla nu mai are ce face și-o apucă pe pârleaz, antrenând și alți concetățeni la vale, să nu fie singur! Bineînțeles, dacă e prins, e fraier! Dacă nu e prins, are „bulan” cu carul! Mai există și varianta și prins, și norocos, dacă are destul să dea din bucățica lui! Să se îmbolnăvească de musca țețe, de boala lui Lingurică și de cronica iubitorilor de dreptate! Dar în sufletul fiecăruia dintre noi zace sămânța invidiei, de ce, Doamne! dai numai la proști noroc și mie, nu? Câte persoane din zece credeți că ar întoarce spatele unui șomoiog de bani, aruncați în drum? Teoretic, zece din zece ar ZICE că e păcat, iar zece din zece i-ar VÂRÂ în fundul buzunarului, uitându-se  în jur, dacă îi vede cineva? Hai să fiu corect, opt  virgulă trei ar băga la interior! Sigur eu, NU! (Nu , ce?)

Prin '93-94, mă trezesc cu el în față, bine dispus și prosper! Paranteză-ne cunoaștem de foarte mulți ani, așa că nu sunt în măsură să-i judec faptele! Deci, cum mă vede, mă întreabă dacă nu știu pe cineva cu o firmă. Curios să știu de ce, îmi explică treaba, cu o filă-cec de 10 milioane (bani vechi), cineva putea lua zahăr și ulei în valoare de 3,5 miliarde! 

-Fratele meu, dar cine are atâția bani? mi s-a răcit mie gura a mirare.

-Stai liniștit, nu trebuie dați înapoi, se ia marfa și se închide firma, rămâne marfa! Treaba-i aranjată, într-o săptămână trebuie 100 de milioane pentru cel care a aranjat vânzarea, de la firma care are marfa!

Aha! M-am dumirit, intermediarii iau suta de milioane și un dobitoc rămâne să vândă tone de produse, să-l ia poliția! Dacă nu cumva are treaba aranjată mai departe, le dă en-gros și dispare din țară! Bine că n-am firmă, iar bine de ăsta nu fac nici la dușmani!

Peste un an, poliția economică din celălat capăt al țării descinde în urbe, cu o listă de  peste 30 firme loco, suspectate că au folosit cec-urile cu o firmă mare în stilul mai sus enumerat!

Amicul meu  a fost  plecat doi ani în Germania + Austria. Pe scurt, câteva luni a activat, după propriile mărturisiri, ca șofer pentru niște hoți români. Pentru că începuse să aibă cufurei noaptea, s-a lăsat de sportul nocturn, când auzea o sirenă, nu o confunda cu o sirenă de ambulanță, nici cu una de far maritim, ci se simțea ca-n dubă! A lucrat într-un MCDONALD’S. S-a întors cu două mașini, dintre care una trimisă mai înainte, și cu un lanț de aur, să legi  cu el taurul de coșmelie! Un pic! mai erau și niște euro, dar nu mulți!   O vreme a stat bine- mulțumesc! însă o afacere neclară cu niște țigani, soldată cu pușcărie pentru o rudă de-a sa, l-a lăsat cu pieleul gol! 

      Noroc că, între timp, mai dădea bani cu camătă, altfel ar fi murit de foame, tot ce adusese din excursii pe meleaguri europene topindu-se în găleata în care intrase la afacerea cu naționalitatea conînlocuitoare. Și cum ce obținuse din gajuri se cam topeau, a mai plecat odată pe drumuri de costiță!

      De data asta a stat mai mult și, când  a revenit, s-a însurat! Constatase și el că ar fi vremea să se așeze la casa lui, astfel că trimisese bani maică-sii, să cumpere una! Aceasta, scrupuloasă, a băgat de trei ori banii care-i merita căsuța! Să nu vă închipuiți că era o vilă, doar o casă ceva mai arătoasă, ce-i drept! cu tot ce trebuie unei conviețuiri moderne.

      Nu-l mai văzusem de mulți ani, ne lega o veche prietenie, de multe ori a fost alături de mine, în momente când alții nu păreau să mă cunoască! L-am găsit supărat, cele două fetițe ale sale erau bolnave de câteva zile, nimic grav, dar când ești părinte...! Mi-a povestit  ce i s-a întâmplat de când nu ne-am mai văzut, nu cred că tot, dar îndeajuns! Mai era supărat că nu mai avea bani, dăduse unei cunoștințe comune  100.000 de euro, cu propunere de asociere la o firmă de turism. Ăla cumpărase niște autocare pentru transport internațional, dăduse drumul la treabă, dar  se făcea că ninge privind datoria! Cât despre asociere, i-a spus că a glumit! Degeaba îl amenința în toate felurile, ăla n-avea nicio jenă, își vedea de ale lui, ba mai făcea și mișto de el!

       Nu l-am mai văzut aproape un an! Într-o zi mă oprește o doamnă, vagă cunoștință, care  mă întreabă dacă știu ce a pățit amicul meu! Aflu uimit că doamna este mătușa soției lui, iar el e arestat pentru trafic cu carduri! Că fetițele lui, cu soția, merg pe la rude, periodic, nu au ce mânca, le dau neamurile ce pot, au conturile blocate! Că nu el este capul, dar i-au găsit în casă dovezi care o să-l țină multă vreme la rece!

     Ne-am despărțit, ea grăbită, eu, înduioșat, parcă vedeam copilele alea triste și flămânde! Numai că m-a trezit din starea  de prostie crasă colega mea, care  mi-a aruncat întrebări ca:

- Te-ai gândit câți  oameni a lăsat omul ăsta flămânzi?  Te-ai gândit cum s-au simțit ei?

    Corect, nu mă gândisem că, în locul lor, m-aș fi mușcat singur de coadă, când, la scosul banilor pentru chirie sau electricitate, aș fi găsit, în loc de bani,...unul cu moț! Cât despre mâncare, cum să-ți mai fie milă de cineva, dacă clonarea cardurilor nu are ca anexă și clonarea păpicii necesare băgatului sub nas?

     Spre rușinea mea tardivă, nu am mai vrut să am de-a face cu el! L-am întâlnit peste câteva luni, mi-a spus că, temporar, e liber! M-am întrebat care e prețul temporarului! Apoi iar n-am mai auzit nimic de el! Nici nu întrebam! Mi-e rușine că l-am părăsit, dar, în același timp, mi-e rușine că nu am înțeles ce făcea!  Mai rușine! Pentru că am judecat cu inima, apoi cu mintea, iar cu inima, n-a ieșit nimic, așa că mi-am văzut de viața mea! Mă întreb și-acum când am procedat corect și când, nu!

    Ieri, pe un canal tv, un nenică fără un sfanț, buricar de profesie, ținea lecții de socializare! L-a apucat dorul lelii și a decretat că, după '89, nimeni nu a făcut un ban cinstit! El, n-a încercat, dar e specialist! Eu  arăt că s-au făcut bani negri, după cum s-a văzut mai sus! Dar să susții că nimic nu-i pe cinstite, e prea mult! Le umfli popoul la cei care  și-au văzut de ale lor, bune și nebune, la cei care s-au chinuit să ridice capul, și au reușit, sau nu! Sistemul ne-a învățat să nu iertăm nimic, așa că nu suntem îngeri, dar nici draci, suntem doar oameni! Ceea ce nu pot spune despre... un pumn de nimeni!