Miorlăie
inima ariciului, ambutisată între pereții invulnerabili ai micimii sale! O
parte din el ar vrea să zboare, dar nu are parașută, parașutele sunt toate la expoziție! O altă parte ar vrea să se îngroape
în pământ, dar deja e acolo și e cam mare înghesuiala! A patra parte e una
poetică, care visează la dragoste și flori de cireș sălbatic, la izvoare
susurând, și nu la izmene întinse la
uscat! Unde e a treia parte? Am sărit peste ea? Intenționat, asta e partea care
ține aproape de cititorii să, e tot
timpul prezentă la apel! Ei, bine! nu chiar tot timpul, mai sunt și momente de
solitudine, plus alea când nu vrei să vezi pe nimeni!
Astăzi
ariciul e puțin bulversat - cineva a aruncat cu niște pui de popândău în vizuina
sa! Tocmai se epila inghinal, când cele trei ghemotoace s-au rostogolit la
picioarele lui. Au trecut două ore și mititeii stau în colțul lor, fără să
răsufle! Impropriu spus colț, că nu există niciun colț, doar puzderie de
morcovi, care nu-i lasă să doarmă! Nu e nici o plăcere să dai nas în copite de
arici, mai ales când nu face nimeni prezentările. Barem dacă dădeau de-o divă,
din alea, fudulă! Cine pitpalacul unchiului după verișoară aruncă cu pui de
popândău, la ora cinci dimineața?
Ariciului
i s-a făcut subit dor de puii săi de arici! Nu e îngrijorat, sunt mari de-acum,
se descurcă ei și cu vulpea! De mici se strângeau ghem, dar mai știi...! Dacă dau peste
rechini? În ultima vreme se găsesc rechini și la supermarket, cât despre
stradă...nu mai încapi de ei! Și șacali, hiene, chestii din astea! Selecție
naturală, dar să știm și noi!
Când
a plecat fiul de arici, ăla micu se dădea glumeț, numai fața - vânătă coaptă
trăda că suferea de dezinterie ! Sau cam așa ceva! Ariciului i s-a rupt inima,
a făcut atac cerebral! De bucurie că una gură flămândă e absentă la masă!
Paralizat pe centru - dreapta, se uita cu un ochi la făină și cu celălalt, la
ochiul invalid, în timp ce lăbuța dreaptă funcționa ca lăbuță stânga! Maxilarul
a plecat să cumpere țigări, în timp ce mandibula o lua în sens invers! A trecut
și asta, au rămas doar sechelele! Ariciul - mic n-a murit, nu a degerat și nici
nu și-a înghițit limba, a rămas un arici și jumătate! Care acum bate spre doi
arici, mai mici!
A
venit și rândul surorii sale să călătorească spre viziunile calde, care s-au
dovedit a fi dușuri reci! Ariciul a bolit după plecare, să zici că era orfan de
toată familia și singurul suflet viu rămas în viață!
A trecut și asta! Vizuina e goală, e goală
fără ei, au rămas doar amintirile! Și atunci te întrebi dacă ai făcut ce
trebuia, dacă le-ai dat tot ceea ce aveau nevoie!
Nu
există o școală a părinților, cum nu există nicio școală a aricilor-părinți!
Există numai părinți și părinți ca niște arici! O fi părând suficient să dai copilului
ce crezi că-i trebuie, sau ce vrea, sau ce urlă că vrea, nu-i suficient dacă nu
știi nimic despre el, e cam în postura roții de rezervă! Știi c-o ai pe undeva,
dar nu umbli la ea decât atunci când ai nevoie de ea, adică la bătrânețe, când
te faci pană și te bate vântul!
Din
postura lui deloc seducătoare, ariciul știe că părintele pozează în statuie! Statuia
ariciului a-tot-știitor, cu laba vârâtă subtil în brăncinari, în poziție
marțială, pe soclu de marmură! De jos, lucrurile nu se văd la fel, pentru că
ochișorii vigilenți a plozilor de arici tocmai au văzut crăpăturile statuii și găinațul cu care
porumbeii au ornat măreția statuară! Din păcate, nu văd cum piatra rece, desuetă, a
ajuns așa tocmai pentru că a stat neclintită, să-i apere pe ei de urgia lumii! Dacă puii de arici o vor sfecli în fața
propriilor progenituri, este pentru că două rele s-au bătut cap în cap -
educația pe care au primit-o și educația pe care și-au adjudecat-o, nu neapărat
pe amândouă în simbioză!
-
Eu n-o să fiu niciodată ca tine!
Sună cunoscut! Ariciul
le-a spus-o și el părinților săi în eternul meci dintre generații!
Realitatea e
mult mai tragică - ambele părți trebuie
să se susțină! Și atunci cum rămâne cu puii de popândău? Pe ăștia îi cine îi
crește? Mama lui Mutu-Salam? Pui în coș arici cu popândău și iese vaca care dă
clorofilă!
E bine ca
fiecare să-și crească puii! Buni, răi, părinți, copii, lucrurile merg înainte,
cum merg de milioane de ani!
Și atunci, de ce
atâta încrâncenare la un suflet de arici? Popândăii au pândit când nu era atent
și au tulit-o! Veniseră părinții după ei! Alo! Nu lăsați copiii
nesupravegheați, că o să-i găsiți însurați! Cum adică, o clipă de neatenție? și
cine îi mai invie? Așa ajungi la bătrânețe, ți-e dor să stai cu copiii tăi și
nu mai poți, au zburat din cuib! Sau au șters-o din vizuină!
Ariciului i-a
mai trecut din supărare - a scăpat de nepoftiți! I-a venit inima înapoi, din pelerinaj la Muntele
Prostiilor Neelucidate! S-a calmat când
și-a dat seama că animalele, marea lor majoritate! sunt cu ochii pe pui!
Bine că nu-s oameni,
c-ar fi cu ochii pe tabletă, iar copii ar vâna sticleți! Dacă li s-a explicat ce-s ăia- sticleți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu