Tupeul a hotărât să se angajeze la Stat! Niște prietenari de-ai lui taică-său, nea Subit Orgoliu, ce țineau cu Ipocriții, i-au Passat un post de secretar de stat! Mumă-sa, Indolența, s-a cam speriat, că cum se face cu atâta răspundere, puișorul ei abia a început să se radă, că de bărbierit, începuse de la 8 ani, când se ascundea, încă, sub fustele maică-sii! Și-acum mai practica faza cu ascunsul sub fuste, numai că o convinsese pe Indolența că un duș la trei luni nu face rău la ficat, ci, dacă e rece, face bine și la nervi!
Nesimțirea, încur-ajată de maică-sa, Mârlănia, având și girul nesuferitului Tata Egoism, hotărâ să pactizeze cu tabăra adversă și-și făcu o firmă de vânătoare! Cum ce vâna? Afaceri, că doar ai ei aveau banii din ajutor social, la care mai puseseră vreo 2 milioane de euroi, proveniți din traficul cu sacâz ! Bine! Bine, nu era sacâz, dar n-am găsit sinonim cu frecatul mâțului prin părți adiacente și punerea lui să-și clocească !
Ăi doi au luat asemenea hotărâri cruciale, după ce s-au dat cu capul de toți pereții, până ce n-a mai rămas urmă de var lavabil și nici glafuri la uși. Motivul - ăi bătrâni au zis că sunt destui de mari ca să trăiască fără subvenții, pe barba lor, așa că s-au trezit că nu au cu ce să plătească leafa șoferului. Tupeul, cu ocazia asta, și-a lăsat barbă, și, împreună cu Nesimțirea, s-au cântărit bine! I-a apucat urlatul la lună, păi cum erau ei mari, n-aveau împreună decât 245 de kile, cu cele 138 ale Tupeului și 2 kile de aur din gâtul Nesimțirii? Mama lor de zgârciți, le-au zis ălor bătrâni printre dinți, făcând-o pe bunicuța Sconsuela să se întrebe de ce mamă e vorba și dacă poate să profite de vreun avantaj. - O să arătăm noi lor! au promis cei doi puturei, alias cele două jigodici!
Prima zi de lucru a Tupeului a fost plină de neprevăzuți - toată lumea și-a adus aminte că sunt, în următoarea ordine: rude, prieteni, simpatizanți, membri, tovarăși de beutură, bașca o suită de dușmani, care uitaseră vechile dușmanii. Trebuind să facă protecția muncii, nu înțelegea de ce fugeau ăia după el să-i explice, toată viața lui se protejase de muncă, nu-i mai trebuia și școală. Noroc c-a trebuit să depună jurământul, așa a scăpat doar cu câteva înjurături. Mai rău a fost că l-au pus să jure pe o carte groasă, deși îi rugase să jure pe un as de treflă, ăia n-au vrut, cică ar încălca nu știu ce porc-ocol! Până la urmă a jurat cum au vrut ceilalți, numai că a ținut degetele de la picioare cruciș, să nu se pună, de se mirau privitorii de ce stă cu picioarele încrucișate, îl tăia vreo nevoie stringentă? Ce-i drept, de emoție l-au apucat nădușelile, ca-n ziua când l-au prins cu mâna-n buzunarul unui judecător! Necesitând Baie, altă problemă, n-a găsit fundul curții, așa că s-a dosit și el undeva, numai că, atunci când s-a întors satisfăcut, a dat cu ochii de o mulțime de doamne, care s-au apucat de aplaudat- noul lor șef avea de toate ca să facă lucrurile să meargă cum trebuie! La 10.00 a a plecat acasă, se terminase programul, începuseră desenele animate!
Nesimțirea s-a trezit dis-de-dimineață, pe la 12.00, și-a băut cafeaua și s-a dat cu smac pe pleoape, să n-o arză soarele în cap, ea acolo ținea capul, peste pleoape, spre deosebire de ceilalți muritori, care -și țineau capul sus! A căutat vreo două zile ghidul de făcut afaceri cu statul, nu l-a găsit, astfel că a apelat la un prieten de... jucat în ță-rână, care i-a făcut, prima oară, un masaj thailandez, apoi unul bucal, de emoție, nebuna se apucase cu dinții de carnetul de cecuri! După ce lucrurile s-au calmat, Nesimțirea și-a luat un pix și s-a scobit cu el în dinți, descoperind abia ulterior că-l luase să învețe să se semneze! Cu ce să înceapă, cu alegerea sediului sau cu lista de angajați? Dintre cele două variante, a preferat -o pe aia cu datul unei pasiențe, urmată de mersul biped până la ghicitoare, să-i dea baba în ghioc și-n cafea, dacă nu are Feng Șuiul cum trebuie la afacere! Noroc c-a adormit, avea baba o logoree care te adormea, din care Nesimțirea, deși nu înțelesese nimic, absentând prin somn, s-a bucurat că a a înțeles tot! Nici baba n-a obiectat, deși i-a dat vreo două ghionturi, începuseră câinii din împrejurimi să hămăie, se pare că Nesimțirea sforăia cu aceeași intensitate cu care înfuleca! Obosită de atâtea noutăți, s-a dus acasă și s-a culcat, la 14.30 deja fugărea porcii prin pat! Programul de lucru se terminase!
Nu departe de conacul lor cu șapte turle, de murea de invidie biata biserică din spatele lui, un funcționar venea de la masă! Pășind pe norișori mulgători și lânoși, bravul luptător se grăbea cu viteza râmei înaripate, să prindă sfârșitul de program! Fix 16.00 fix! După aia, bere cât cuprinde!
Vânzătorul de la magazinul din colț aștepta schimbul! Stătuse toată ziua sub instalația de aer condiționat, abia aștepta sfârșitul programului să-și facă o frecție cu Carmol și una, cu țuică de cazan! Trebuia să mai reziste 5 minute!
În intersecție, polițistul de la Rutieră dirija traficul, exasperat de soarele ce-l bătea în cap, de șoferii care erau bătuți în cap și la gândul că nevastă-sa o să-l ia de nou, dorind o ieșire la aer curat, pe înserate! Bine că se termină programul, mai are timp să tragă un pui de caras, că de somn…! Tocmai atunci sună ceasul, se terminaseră orele de stat în soare, nici un minut în plus, așa că lăsă traficul în voia lui, nu mai dirijă nimic, toată lumea era bezmetică, șoferii se întreceau care să ciocnească altă mașină! Programul se terminase, nu-i așa?
Șoferul conducea agale, binedispus că se termina programul! Deodată zări ceasul de la Primărie, se terminase programul! Nu mai opri motorul, deschise ușa și sări din mașina care o luă la vale, încărcată fiind cu balast!
În sala de operație nu se auzea nici musca, toate muștele fuseseră date afară cu măturoiul! Din când în când chirurgul cerea, dădea, tăia, vorbea, că de-aia era medic chirurg! Ceilalți erau de umplutură, dar își făceau treaba, nu le era gândul, deocamdată, la sfârșitul programului. Pe masă era un pacient care se zbătea între viață și moarte, bineînțeles, figurativ, că, de fapt, nu se mai zbătea deloc, era pe ducă! Chirurgul aruncă o privire spre ceas, văzu că trecuseră 4 minute peste program, se burzului deodată și aruncă ustensilele, fără să se uite ce face. Ieși din sala de operație val -vârtej, în timp ce vârtejul spunea: -Dacă s-a terminat, s-a terminat, să vină tura să termine operația! Eu am bilet la teatru!
Deputatul privi proiectul de lege, zicându-și:
-Bine că aveți program! Dacă nu eram noi, nu aveați program! Bine că avem program, că să plecăm acasă!
Și pentru că era Luni, la 11.23, plecă acasă, pentru că-și programase o vizită în China!
Programul e program!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu